La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, o mare parte a economiei europene este distrusa, la fel ca si multe orase si sate. Milioane de oameni au ramas fara adapost. Alianta din timpul razboiului din accident nu mai era valabila iar in estul Europei, Uniunea Sovietica isi marea sfera de influenta. In tarile aflate sub controlul Uniunii Sovietice au fost impuse guverne marxiste.
Esecul Conferintei postbelice de la Moscova a insemnat sfarsitul pactului din timpul razboiului dintre Occident si Uniunea Sovietica. Evenimentele din Praga din 1948 si din Berlin din primavara lui 1949 au marit tensiunea si au demonstrat ca Europa s-a aflat sub dominatia celor doua mari puteri, Rusia si America, desi in doua moduri diferite. Europa Occidentala se temea de puterea Uniunii Sovietice si s-a straduit sa gaseasca cea mai buna solutie pentru combaterea puterii.
La sase saptamani de la capitularea Germaniei naziste si cu sase saptamani inainte de lansarea bombei de la Hiroshima, reprezentanti ai 50 de natiuni au semnat << Carta Natiunilor Unite >> la San Francisco, in Statele Unite.
A fost necesar ca Europa sa fie devastata de razboi pentru a deveni constienta de consecinele nefaste ale rivalitatilor permanente dintre tarile sale. A trebuit sa se ajunga la starea de ruina totala a continentului si la declinul politic si economic al statelor europene pentru a fi create conditiile unei innoiri si a unei atitudini mai radicale cu privire la organizarea Europei.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial Europa devenise constienta de propria sa slabiciune. Razboaiele care o devastasera au facut-o sa-si piarda pozitia centrala pe care a ocupat-o timp de secole in istoria universala. Guvernele democratice din Occident au hotarat sa nu mai repete greselile trecutului, au cautat calea iesirii din impas si au ales solutia integrarii lor economice si politice.
Un rol important in infaptuirea uniunii politice vest-europene a jucat Winstan Churchill, cel care impreuna cu Stalin, la Yalta, a hotarat impartirea Europei in doua sfere de influenta. In 1946, la Zurich, el spunea : << Acest continent , este leaganul civilizatiei occidentale. si totusi, din Europa au pornit toate teribilele dispute nationaliste care, de doua ori in timpul vietii noastre, au spulberat pacea si au intunecat viitorul intregii umanitati. Cu toate acestea, exista un remediu care, daca ar fi folosit peste tot si spontan, ar transforma ca un miracol intreaga scena si ar face din Europa, in putini ani, un pamant liber si fericit Care este acest remediu suveran? Este reformarea familiei europene si asigurarea ai cu o structura la adapostul careia sa poata trai in pace si securitate. Noi trebuie sa construim un fel de Statele Unite ale Europei. >>
La 5 iunie 1947 la Universitatea de la Harward, secretarul de stat american, generalul Marshall declara << razboi foametei, saraciei, disperarii si haosului din Europa >>. America face primul pas de invingator si protector al batranului continent. Astfel, programul de refacere economica a Europei, cunoscut sub numele de << Plan Marshall >> a pus in miscare un sistem financiar de redemarare economica a statelor europene.Acest plan a indus in saisprezece tari europene, insa Uniunea Sovietica, neavand incredere in intentiile SUA a refuzat sa participe si odata cu aceasta si celelalte tari din Europa aflate sub tutela sovietica.
Ajutorul american a constat in furnizarea de alimente si materii prime in mod gratuit, pentru o perioada limitata si intr-o schema de asistenta financiara sub forma de donatie, reprezentand 4/5 din total si sub forma de imprumut diferenta de 1/5. Administrarea programului american presupunea, insa, un cadru institutional adecvat. In acest sens, la 16 aprilie 1948, Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia, zona de vest a Germaniei si teritoriile Triest au constituit Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE). Ulterior este admisa Republica Federala Germania in 1955 si Spania in 1959. Dupa doisprezece ani, la 14 decembrie 1960, OECE se transforma in Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica (OEDE), marcand trecerea Occidentului la stadiul de state industrializate, dezvoltate si societati de consum. Totodata se extinde prin aderarea Austriei, Canadei, Japoniei, Noii Zeelande si Statelor Unite.
Pe 17 martie 1948 Franta, Marea Britanie si cele trei tari ale Beneluxului au semnat la Bruxelles Tratatul de creare a Uniunii Occidentale, prima organizatie europeana de aparare, uniune care in 1954 devine Uniunea Europei Occidentale (UEO).
Europenii au creat aceasta organizatie pentru coordonarea mijloacelor lor de aparare, insa i-au convins pe americani sa aiba un sistem de securitate comun. Ca urmare, senatul american voteaza o rezolutie - rezolutia de la Vanderberghe din 11 iunie 1948, care autorizeaza guvernul american sa incheie o alianta pe timp de pace. Negocierile dintre SUA, Canada, Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia si cele cinci state ale pactului de la Bruxelles iau sfarsit la 4 aprilie 1949 odata cu semnarea pactului prin care se creeaza Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty Organisation - NATO).
UEO ofera statelor membre o platforma de cooperare in materie de politica de aparare si de securitate, in scopul de a consolida influenta politica a Europei in cadrul NATO si de a crea o identitate europeana de securitate. Prin intrarea in vigoare la 1 noiembrie 1993 a Tratatului de la Maastricht, UEO a devenit parte integranta a dezvoltarii Uniunii Europene, fiind definita drept << brat inarmat al UE si pilon european al NATO >>. Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999 consfiinteste rolul UEO in implementarea deciziilor de politica externa si securitate
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
