Persoana juridică

Sectiunea 1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1.1 Persoana juridica - subiect de drept

Existenta umana este sub semnul intrepatrunderii trupului si sufletului. Corp, spirit, vointa - toate acestea insumeaza omul privit individual In universul conceptelor juridice isi gaseste locul persoana fizica, iar anumite prerogative si atribute par a fi apanajul exclusiv al individului.

Nasterea, moartea, identificarea prin nume, domiciliul , asumarea raspunderii pentru actele incheiate personal, etc. apartin persoanei fizice. Cotidianul a demonstrat ca existenta acesteia este absolut necesara, dar nu suficienta pentru a derula in circuitul civil.

Atingerea scopurilor de comun acord stabilite presupun actiunea concertata a indivizilor grupati in entitati conventional denumite persoane juridice sau persoane morale. Desi negate de unii, persoanele juridice sunt vechi precum dreptul, iar nevoia de a le reglementa conduita prin norme cu putere de lege a fost o preocupare a tuturor timpurilor. Persoanele juridice au o viata proprie, dupa reguli bine stabilite, asemenea persoanelor fizice.

1.2 Terminologie

In limbajul juridic s-au incetatenit notiunile persoana fizica si persoana juridica. Se mai foloseste si expresia ,,personalitate juridica". Termenul ,,persoana" isi are originea in cuvantul ,,persona" care inseamna masca folosita de actorii teatrului antic atunci cand, jucau pe scena si isi inchipuiau diverse personaje.

Din perspectiva vietii juridice, sunt personaje juridice gruparile de indivizi carora legea le recunoaste capacitatea de a avea drepturi si obligatii.

Termenul de persoana morala este folosit mai des in literatura de drept public.

Expresia ,,persoana juridica" in timp s-a impus legislativ. Legea nr.21/1924 pentru persoanele juridice(asociatii si fundatii) in prezent abrogata, Decretul nr. 31/1954, Decretul nr. 32/1954 sunt cateva acte normative care au impus terminologia legala amintita.

Denumirea de ,,persoana juridica" este conventionala , principala ei menire fiind de a face diferenta intre persoana fizica si subiectele colective titulare de drepturi si obligatii.

1.3. Definitie

Termenul de persoana juridica este utilizat ca atare in acte normative care acopera aria unor ramuri de drept privat si de drept public.

Nici o dispozitie legala nu precizeaza continutul notiunii de persoana juridica, doctrina avansand in mai multe definitii. Persoana juridica este considerata intotdeauna un subiect de drept, ea fiind inteleasa ca ,,un colectiv de oameni care, intrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile sau ca o ,,colectivitate de oameni care au o structura organizatorica determinata si un patrimoniu propriu, distinct si care urmareste realizarea unui scop licit."

Din perspectiva dreptului civil, persoana juridica este acea entitate caracterizata prin organizare si patrimoniu proprii, recunoscute in scopul exercitarii drepturilor subiective civile si asumarii obligatiilor corelative conferite de lege.

Continutul notiunii de persoana juridica nu se suprapune cu notiunea de personalitate juridica. Termenul ,,personalitate" este revendicat de mai multe stiinte (psihologia, sociologia, s.a.) este definit cu accente, in functie de unghiul de vedere al disciplinei respective.

Entitatea dotata cu patrimoniu propriu, organizata pentru atingerea anumitor obiective beneficiaza de personalitate juridica numai din momentul indeplinirii cerintelor legale.

1.4 Sediul materiei

Ca reglementare cadru, Codul civil roman contine referiri directe (art. 817) sau indirecte (art.559, art. 1753 pct.3) la persoanele juridice. Decretul 31/1954 si Decretul 32/1954 considerate , pe buna dreptate, depasite in contextul actual.

Dintre normele speciale care detaileaza regimul juridic retinem urmatoarele categorii de persoane juridice:

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome li societati comerciale