Actele juridice sunt de mai multe feluri: acte juridice uni, bi sau multilaterale (dupa numarul partilor); acte cu titlul oneros sau gratuit (dupa scopul urmarit), cele cu titlul oneros se impart in comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate; acte constitutive, translative si declarative (dupa efectele produse) etc. Pentru ca actele juridice civile sa fie valabil incheiate ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, iar cand actul este solemn, trebuiesc indeplinite si conditii de forma,( art. 948-968 Codul civil).
Prin forma actului juridic civil se intelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Pe langa aceasta acceptiune restransa, expresia << forma actului juridic civil >> poate avea si un sens larg, desemnand trei cerinte de forma :
- forma ceruta pentru insasi validitatea actului juridic ( forma ad validatem sau ad solemnitatem);
- forma pentru aprobarea actului juridic (forma ad probationem);
- forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic fata de terti.
Privita in sensul ei restrans, forma actului juridic civil este guvernata de principiul consensualismului, care la randul lui, reprezinta o aplicare in aceasta materie a principiului libertatii actelor juridice civile (principiul autonomiei de vointa).
Prin principiul consensualismului se intelege acea regula de drept civil careia simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil sub aspectul formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice.
Cu alte cuvinte, pentru a produce efecte juridice civile, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
In legislatia actuala nu exista o consacrare expresa, cu caracter general, a acestui principiu. Se apreciaza insa ca existenta sa este neindoielnica si poate fi dedusa din doua imprejurari :
- pe de o parte, consensualismul este consacrat in mod expres pentru anumite acte juridice civile, precum : contractul de vanzare (art.1295, alin.1 Codul Civil, care stabiuleste ca << vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat >>) sau , mai pe larg, contractele translative de drepturi reale (art.971 Codul Civil, care dispune ca << in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau unui drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor, si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului >>) ;
- pe de alta parte, legea stabileste expres exceptiile de la principiul consensualismului.
La aceste doua argumente s-ar mai putea adauga un al treilea, anume ca art. 948 Codul Civil nu enumera forma printre conditiile esentiale ale conventiei, ceea ce inseamna ca, in regula generala, forma nu reprezinta o asemenea conditie a actului juridic.
2. Clasificarea conditiilor de forma a actului juridic
Pentru clasificarea conditiilor de forma a actului juridic pot fi folosite doua criterii :
a. - Dupa consecintele nerespectarii lor, conditiile de forma se impart in :
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil ( numita si forma ad validitatem sau forma ad solemnitatem), a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil ;
- forma ceruta pentru aprobarea actului juridic civil ( numita si forma ad probationem), a carei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci, in principiu, imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba ;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti, a carei nerespectare, de asemenea, nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil, ci numai sanctionarea inopozabilitatii fata de terti, acestia din urma fiind in drept sa faca abstractie de actul juridic civil ce trebuia sa fie adus la cunostinta.
b. - Dupa sursa lor, se poate distinge intre :
- forma legala, adica forma care este impusa printr-o dispozitie legala ;
- forma voluntara (conventionala), care este impusa de parti, si nu de lege.
3. Forma ad validitatem - notiune, justificare, caractere si
cerinte
Prin forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil se intelege acea conditie de validitate, esentiala si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege, in lipsa carora actul juridic civil nu s-ar putea naste in mod valabil.
Instituirea, de catre lege sau chiar de catre parti, a formei necesare pentru insasi valabilitatea actului juridic civil se bazeaza pe urmatoarele ratiuni :
- atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au anumite acte juridice pentru patrimoniul celui care le face sau pentru patrimoniile celor care le fac ( de exemplu, in cazul donatiei, al conventiei de constituire a unei ipoteci, al renuntarii exprese la succesiune, etc.) ;
- asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului ( cum este cazul testamentului) ;
- exercitarea unui control al societatii, prin organele statului, cu privire la actele juridice civile care prezinta o importanta ce depaseste cadrul strict al intereselor partilor ( de exemplu, in cazul contractului de societate comerciala, al instrainarii terenurilor, etc.)
Forma ad validitatem poate sa fie nu numai legala, ci si voluntara, deci nu ar trebui exclusa posibilitatea partilor actului juridic de
- Maria Harbada - Drept civil - note de curs 2008;
- Gheorghe Beleiu - "Drept Civil Roman - Introducere in dreptul civil - Subiectele dreptului civil" , Editura Universul Juridic , 2007
- Codul civil
- Inalta Curte de Casatie si Justitie - Jurisprudenta - http://www.scj.ro/s_civila.asp
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
