Dreptul de uzufruct

Termenul ,,uzufruct" este compus din cuvintele latine uzus ceea ce inseamna dreptul de a folosi, si fructus, de a culege fructele.

Unul dintre cele mai raspandite drepturi reale asupra unui lucru strain este dreptul de uzufruct, definit de Iustinian dreptul de a folosi si culege fructele unor lucruri straine, pastrand neatinsa substanta lor. Astfel, dreptul de uzufruct constituie o transpozitie din dreptul privat roman in dreptul modern. Pe parcursul timpului, utilitatea uzufructului s-a dovedit a fi atit de reala, incit aceasta figura juridica, aplicata la origine numai intre barbatul si femeia casatoita fara manus, s-a generalizat, fiind aplicata si altor situatii, cind se dorea transmiterea posesiunii si foosintei unui bun fara conferirea proprietatii. O mare parte din regulile moderne ale uzufructului sint preluate fara alterari majore din dreptul privat roman.

Prin dreptul de uzufruct se intelege acel drept real de folosinta pe care o persoana numita ,,uzufructuar" il exercita cel mult pana la incetarea sa din viata, asupra lucrurilor altuia, cu obligatia de a-i conserva substanta (art. 517 Cod civil).

Dreptul de uzufruct este un dezmembramant al dreptului de proprietate, intrucat titularul acestuia detine numai o parte din atributele dreptului de proprietate. Proprietarul bunului pastreaza practic numai dreptul de a dispune de bun in sens juridic, respectiv ar putea incheia, de exemplu, un contract de vanzare - cumparare cu privire la bunul in cauza; in cazul existentei unui drept de uzufruct, proprietarul este desemnat prin expresia "nud proprietar", iar dreptul sau "nuda proprietate".

Obiectul uzufructului

Pot face obiectul dreptului de uzufruct orice fel de bunuri, mobile si imobile, corporale si incorporale, fungibile si nefungibile, ca, de exemplu, case, terenuri, masini, animale, marfuri, creante, actiuni etc.

Pot constitui obiect al uzufructului si lucrurile care nu se consuma dar se deterioreaza prin intrebuintare, cum sunt hainele, rufele, mobila din casa.

In cazul terenurilor si constructiilor nu este nevoie de nici o autorizatie pentru constituirea uzufructului.

Caracterele dreptului de uzufruct sunt urmatoarele:

a)dreptul de uzufruct este un drept real;

b)dreptul de uzufruct este un drept absolut;

c)dreptul de uzufruct se bucura de un drept de urmarire si de preferinta;

d)uzufructul este un drept de folosinta;

e)uzufructul este un drept temporat;

Modurile de constituire a uzufructului

Dreptul de uzufruct se poate constitui prin vointa omului, prin lege si prin uzucapiune.

1. Uzufructul constituit prin vointa omului are loc atunci cand proprietarul, din proprie initiativa, incredinteaza folosinta lucrului sau unei alte persoane.

2. Uzufructul dobandit prin uzurcapiune,desi neprevazut in mod expres de lege, se poate constitui prin aplicarea regulilor referitoare la dobandirea proprietatii prin prescriptie achizitiva

3. Uzufructul legal se constituie in imprejurari exceptionale si are caracter temporar.

Drepturile uzufructuarului

Uzufructuarul are urmatoarele drepturi:

a)sa ceara proprietarului sa-i dea bunul;

b)sa culeaga fructele bunului, fara insa, a atinge substanta lucrului;

c)sa se foloseasca de lucrul respectiv, conform intereselor sale;

d)sa cedeze dreptul sau de folosinta altei persoane.

Obligatiile uzufructuarului

In timpul exercitarii dreptului de uzufruct, uzufructuarul are urmatoarele obligatii:

- sa foloseasca lucrul ca un bun proprietar;

- sa conserve substanta lucrului;

- sa nu schimbe modul de folosinta a lucrului;

- sa suporte cheltuielile de folosinta lucrului;

- sa predea lucrul, la incetarea uzufructului, asa cum l-a primit;

Obligatiile proprietarului sunt:

- sa nu stanjeneasca, in vreun fel, pe uzufructuar in exercitarea dreptului acestuia;