Moartea, ce reprezinta un moment in evolutia viului si un proces in existenta individului, este definita prin incetarea definitiva si ireversibila a vietii prin oprirea functiilor vitale (cardiocirculatorie si respiratorie) ce determina disparitia individului ca entitate biologica.
In opozitie cu moartea, viata, aceasta ,,minciuna perfecta si perpetua" (Arthur Schopenhauer, 1788-1860), este considerata o forma superioara de miscare a materiei, reprezentand o sinteza a tuturor proceselor mecanice, fizice si chimice care au loc in organism si care se caracterizeaza prin: metabolism, (auto)reproducere, reactivitate/excitabilitate, variabilitate si evolutie.
ETAPELE MORTII
Indiferent de felul si/sau cauza mortii, organismul uman parcurge urmatoarele etape sau faze evolutive, aflate la limita (pasajul) viata - moarte, pana la instalarea mortii definitive, ireversibile.
Aceste etape sunt: agonia, moartea clinica si moartea biologica sau definitiva.
Agonia (,,viata redusa")
Este o etapa premergatoare (sau initiala) a mortii, o etapa de ,,lupta" in care fenomenele tanatologice se impun fata de fenomenele biologice; in consecinta se produce o diminuare a functiilor vitale (cardio-circulatorie si respiratorie) si alterarea, pana la disparitie a functiilor vietii de relatie.
1. Fazele agoniei:
- euforica sau de preagonie;
- de ,,privire fixa";
- de imobilitate.
2. Formele agoniei; in functie de felul tulburarilor de constienta sunt descrise:
- agonia constienta sau lucida;
- agonia inconstienta sau deliranta;
- agonia alternanta.
3. Durata agoniei cuprinde intervalul de timp la debutul manifestarilor pana la incetarea functiilor vitale (cardio-circulatorie si respiratorie) si instalarea mortii clinice.
Moartea clinica (moartea relativa)
Este o etapa intermediara (intre viata si moartea definitiva), ireversibila spontan, care se caracterizeaza prin incetarea functiilor vitale (vegetative): cardio-circulatorie si respiratorie. Aceasta etapa dureaza din momentul incetarii functiilor vitale pana la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central (moartea creierului fiind criteriul mortii organismului).
Moartea clinica este un fenomen comun atat mortilor violente, cat si celor neviolente, indiferent de cauza care a initiat ,,lantul" tanatogenerator.
Moartea biologica (moartea reala sau definitiva)
Este o etapa ireversibila (nici spontan si nici artificial, prin metode de resuscitare, individul nu va mai putea reveni la viata) a procesului tanatogenerator, caracterizata prin incetarea functiilor vitale si aparitia leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central.
Dupa instalarea mortii reale pot fi puse in evidenta semnele mortii si pentru un timp (diferit de la un organ/tesut la altul, in functie de rezistenta acestora la lipsa oxigenului) mai persista manifestarile postvitale.
. Belis V., Medicina legala - curs pentru facultatile de drept, Editura Juridica, Bucuresti, 2001.
2. Belis V., Tratat de medicina legala, vol. I, II, Editura Medicala, Bucuresti, 1995.
3. Belis V., Indreptar de practica medico-legala, Editura Medicala, Bucuresti, 1990.
4. Iftenie V., Medicina legala pentru facultatile de drept, Editura Stiintelor medicale, Trustul Bucuresti, 2004 si editia 2006.
5. Iftenie Valentin, Interferenta Medicina legala - Criminalistica, Editura ERA, Bucuresti, 2006.
6. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T., Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ,,Sansa SRL", Bucuresti, 1992.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
