Simbolistica numelor

Cu totii purtam nume pe care le primim, de obicei la nastere.Dar putini stiu care este, in realitate, semnificatia numelor pe care le purtam. Noi avem doar exemple de nume ce vin din vremuri indepartate. Ceea ce nu stim insa e faptul ca acele nume erau, de cele mai multe ori, porecle, simboluri, nume care descriau starea de fapt a unei persoane. Mai exact, numele unei persoane din vremurile cele vechi era primit de la cei din jur in functie de ceea ce reprezenta acea persoana in ochii lor.

Crestinismul ne-a dat cel mai important dar din lume: a facut ca numele pe care il

primim la Botez, in numele tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh sa fie si cea dintai poarta care se deschide pentru cel nascut. Numele primit ne arata destinul pe care trebuie sa-l implinim. Pe limba tuturor, voi da un exemplu materialist. Cei mici, care urmeaza sa se boteze, au primit deja, la maternitate un nume. Ei au devenit, o masina gata sa porneasca pe autostrada. Botezul este cheia acelei masini, accesul la puterea reala si la capacitatile masinii. Fara botez suntem doar o masina fara cheie.

David - lupta, războiul spiritual care trebuie dus în interiorul nostru

împotriva “păcatelor” (a lui “Goliat”, a “leilor”, a lui “Saul”, a “triburilor păgâne”) pentru a le alunga din interiorul nostru şi astfel să devenim regi peste noi înşine (să devenim stăpâni peste noi, peste propriile manifestări

psihico-emoţionale).

Emanuil - înseamnă “Dumnezeu este cu noi” (vezi Matei 1.23) şi simbolizează starea în care suntem plini de Armonie, de Cunoaştere de Esenţă şi de Iubire Divină (plini de Dumnezeu).

Filip - provine din grecescul Philippos şi înseamnă “iubitor de cai” (phil- iubitor, hippos - cal). Poate simboliza, deci, cunoaşterea în profunzime a tainelor naturii, iniţierea (având în vedere că, calul a fost întotdeauna un

simbol al libertăţii, forţei, curajului şi, prin toate aceste calităţi, el este în multe culturi ale lumii un simbol al iniţierii, al procesului de dobândire a acelei cunoaşteri care ne permite să stăpânim propria natură şi astfel să

dobândim libertate, forţă, curaj, putere, stăpânire de sine, armonie etc.).

Cezar - în funcţie de context, poate simboliza conducerea şi puterea(cezar fiind un titlu pe care şi-l luau împăraţii romani), sau poate simboliza lumea, manifestarea, creaţia (când e prezent în opoziţie cu Dumnezeu, cu Absolutul, cu nemanifestarea... vezi cap. I, subcapitolul “Transcenderea extremelor existenţă - vid, manifestare-nemanifestare”).

Maria - simbolizează, în general, manifestările emoţionale superioare(generatoare de armonie): inocenţă, neprihănire, îndrăzneală, puritate, bunăvoinţă, deschidere la nou (Maria, mama lui Isus); curăţenie şi puritate ca lipsă a păcatelor (“Maria Magdalena” din care “Isus” scoate şapte

“draci”); dorinţă sinceră, aspiraţie profundă spre cunoaştere şi adevăr(Maria, mama lui Iacov şi a lui Ioan); manifestări care sunt cauze şi în acelaşi timp efecte ale muncii de transformare interioară orientată spre întronarea în noi a Binelui şi Adevărului (ele există în noi, trebuie doar

dezvoltate şi lăsate să se manifeste plenar, prin alungarea din noi a“păcatelor”, a modurilor greşite de gândire, care le reduc manifestarea în interiorul nostru).

Andrei - provine din grecescul “Andreeas” care înseamnă bărbăţie, curaj, ceea ce ne duce cu gândul la fermitate, statornicie, forţă, putere.Având în vedere că Andrei este fratele lui Petru (care simbolizează Legea,Dreptatea), el poate simboliza, pe plan interior, forţa Iubirii care permite şisusţine Legea şi prin acest fapt însuşi Existenţa.Iubirea, forţa de a-i ajuta pe ceilalţi, forţa prin care suntem ajutaţi, permite Întregului să fie o Unitate, făcând astfel posibilă existenţa Legii şi astfel a Creaţiei. Iubirea este forţa care izvorăşte şi determină în acelaşi timp (din) legătura dintre tot ce există.

Ana – originea numelui este evreiască (Hannah), acesta fiind înrudit cu masculinul Anania (Hananyah) şi având semnificaţia “Iahve a avut mila”, sau “Dumnezeu s-a indurat”.