Lichiditatea abundenta a facut ca anu- mite cauze microeconomice, cum ar fi securitizarea, dezintermedieri finan- ciare, fisuri in modelul de afaceri al agentiilor de rating si dereglementari excesive, sa se combine si sa conduca la criza financiara de astazi.
Gradul de afectare a economiilor lumii de catre aceasta criza depinde de vul-nerabilitatile fiecarei economii si de expunerea acestora la activele toxice. Modul in care se raspunde la criza depinde de principiile fundamentale in care credem, de resursele disponibile, de institutiile si instrumentele pe care le putem folosi.
O lista sumara a lectiilor trebuie sa reflecte toate aceste aspecte. Ce am invatat sau credem ca am invatat despre cauzele crizei; despre efi- cienta texturii institutionale si a setului de instrumente disponibile; si, nu in ultimul rand, despre cum e mai bine sa fii pozitionat cand apare o criza. Cu aceste criterii am sa prezint noua lectii, dintre care sapte au valabilitate generala, iar doua sunt in mod special valabile pentru economii emergente, cum este si Romania.
Ca sa elimin orice posibila con- fuzie, doresc sa precizez de la inceput la ce NU se refera lectiile pe care le voi prezenta. Unu, ele nu se adreseaza problemei ciclurilor eco- nomice mai scurte sau mai lungi si nu sugereaza ca o criza incheie un ciclu economic. Doi, lectiile nu raspund la intrebarea daca vom putea vreodata evita o criza finan- ciara.
1. Un nivel scazut al inflatiei nu reprezinta o conditie suficienta pentru asigurarea stabilitatii financiare pe termen lung
Experientele anterioare pareau sa confirme viziunea ca inflatia este principala sursa de instabilitate financiara. De obicei, perioadele caracterizate de inflatia inalta au fost si cele cu instabilitate financia- ra severa si crize la nivelul sectoru- lui bancar sau au fost urmate de recesiune in urma adoptarii de catre autoritati a unor masuri inadecvate de temperare a inflatiei.
Criza financiara mondiala actuala a aparut dupa aproape doua decenii de inflatie relativ scazuta si stabila. O serie de factori au facut ca in- flatia scazuta sa coexiste cu lichidi-tatea abundenta. Aceasta din urma si suprasaturarea cu economii au mentinut ratele dobanzii si volatili- tatea la niveluri joase. Toate acestea au dus la crearea unei texturi finan- ciare noi, in care modelul de inter- mediere bancara s-a schimbat de la ,,originate and hold" la ,,originate and distribute". Noile produse si insti- tutii care au modificat materialul din care era facut pana acum 30 de ani sistemul financiar au dus la aparitia crizei financiare actuale. Criza financiara a fost declansata de criza subprime din SUA, asa cum am mentionat. La randul ei, aceasta a aparut datorita faptului ca FED a fost nevoit, in conditiile descrise mai sus, sa creasca ratele dobanzii pentru a apara inflatia. Dar cu noua textura economica, cresterea ratelor dobanzii a dus la criza financiara. Concluzia mea este ca lichiditatea abundenta a schimbat sistemul financiar pana la
limite la care politica monetara a ajuns in capcana. Inactiunea ar fi dus la cresterea inflatiei. Actiunea a dus la instabilitate financiara. Daca reglementarea si supravegherea ar fi prevenit acumularea excesiva a riscurilor de catre investitori, cres- terea ratelor dobanzii nu ar fi putut duce la aparitia instabilitatii finan- ciare. Aceste evolutii arata ca poli- tica monetara si reglementarea si supravegherea trebuie sa conlu- creze eficient.
Ceea ce nu s-a intamplat in ultimii ani in unele economii importante ale lumii. Cateodata, politica mone- tara a fost prea laxa, inclusiv in raport cu sistemul de reglementare si supraveghere existent.
2. La anumite perioade, reglementarea si supravegherea raman in urma pietelor
Pietele gasesc intotdeauna calea spre a inova pentru ca permanent agentii economici sunt in com- petitie pentru a satisface nevoi reale. Inovatiile cresc eficienta cu care nevoile sunt satisfacute si, din acest motiv, procesul de inovare nu va inceta niciodata. Chiar daca se pun bariere administrative, pietele tot gasesc solutii pentru a satisface cererea. Un exemplu clar l-am avut atunci cand BNR a incercat sa reduca ritmul frenetic al creditarii in valuta. Am utilizat bariere ad- ministrative, dar eficacitatea lor a fost limitata si am constatat ca aveau efecte secundare mai mari decat beneficiile. Din acest motiv le-am si inlaturat relativ rapid.
Acest proces de inovare poate fi atat de dinamic si de sofisticat incat cei care reglementeaza sau supra-vegheaza pietele pot ramane in urma. Este relevanta, in acest sens, o fraza din declaratia din 2 aprilie a liderilor G201, pe care o citez aici: ,,Reglementatorii si supraveghe- torii trebuie sa ( ) sprijine com- petitia si dinamismul si sa tina pasul cu inovatiile pietei". Un con- silier al meu a spus ca aceasta fraza este o recunoastere a faptului ca actuala criza financiara nu este un esec al pietelor, ci mai degraba al incapacitatii institutiilor de regle-mentare si supraveghere de a se adapta la realitatile pietei. Eu as vrea sa spun ca este, in acelasi timp, si o ghidare despre modul in care trebuie sa se tina pasul cu ino- vatiile pietei. Este important ca echilibrarea celor doua sa se faca prin perfectionarea structurilor de reglementare si supraveghere si nu trebuie vreodata ca acest proces sa rezulte in franarea competitiei sau a energiilor creatoare ale agentilor economici.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
