Un model este o structura de simboluri si de reguli de functionare corespunzatoare unui set de puncte relevante pentru o structura sau un proces existent. Modelele sunt indispensabile pentru intelegerea proceselor mai complexe.
Un model asigura cadrul de studiere a unei probleme, chiar daca in versiunea sa initiala modelul nu conduce la o predictie incununata de succes. De asemenea, poate sa indice lipsuri importante in cunostintele noastre. Poate sugera si zonele in care este necesara cercetarea. Esecul unui model in cazul testarii poate conduce la un model imbunatatit.
Modelul lui Lasswell
Unul dintre primele modele de comunicare, din 1948, este acela al lui Lasswell.
Cine? Ce spune? Prin ce canal? Cui? Cu ce efect?
Modelul lui Lasswell da de inteles ca un mesaj poate fi purtat de mai multe canale. Cine? ridica problema controlului mesajului, Ce spune? este subiectul analizei de continut, canalele de comunicare sunt studii din analiza suporturilor. Cui? se refera la receptor si la analiza audientei, si, in functie de difuzare si de credibilitatea comunicatorului, se pot face studii asupra efectelor.
S-a spus despre acest model ca este suprasimplificat, dar, ca orice alt model bun, el si-a focalizat atentia asupra aspectelor importante ale comunicarii.
Modelul lui Shannon si Weaver
Modelul matematic al comunicarii al lui Shannon si Weaver (1949) este larg acceptat ca fiind una dintre principalele surse din care s-au dezvoltat studiile comunicarii. Principala preocupare a fost aceea de a elabora o modalitate de utilizare cu maximum de eficienta a canalelor de comunicare.
Modelul fundamental al comunicarii elaborat de cei doi cercetatori prezenta comunicarea ca fiind un proces linear, simplu.
Din perspectiva comunicatiei, este un model absolut functional, o simbolizare a paradigmei oricarui sistem fizic de comunicatie si a modului sau de functionare. Modelul serveste foarte bine in studiul statistic al informatiei si in studiul transferului de informatie. El nu este insa capabil sa redea multimea si calitatea relatiilor intr-o interactiune comunicationala, si nici caracterul dinamic si continuu al relatiei de comunicare.
In acest model sursa de informatii produce un mesaj ce va fi comunicat dintr-o serie de alte mesaje posibile. Emitatorul transforma mesajul intr-un semnal corespunzator pentru canalul utilizat. Canalul este mediul care transmite semnale de la emitator la receptor. Receptorul indeplineste o operatiune inversa in raport cu emitatorul, reconstituind mesajul continut de un semnal. Semnalul ia diverse forme, depinzand de sistemul de comunicare pe care il examinam. Capacitatea canalului nu este data numai de numarul de semne pe care il poate transmite un canal, ci si de informatiile pe care le poate transmite sau de abilitatea acestuia de a transmite ceea ce este produs de o sursa de informatii. Destinatarul este persoana sau lucrul caruia ii este adresat mesajul, iar acesta prevede un feed-back
O alta contributie majora a lui Shannon si Weaver o reprezinta conceptele referitoare la mesajul compus din entropie si redundanta, precum si echilibrul dintre ele. Redundanta reprezinta ceea ce este predictibil sau conventional intr-un mesaj, un instrument de imbunatatire a comunicarii, pe cand entropia constituie un obstacol al comunicarii. Cu cat este mai mult zgomot intr-un canal, cu atat este mai necesara redundanta care reduce entropia relativa a mesajului. Utilizand redundanta pentru reducerea zgomotului dintr-un canal, cantitatea de informatii ce poate fi transmisa intr-o perioada data de timp se reduce. Zgomotul este definit drept ceva care se adauga semnalului si care nu a fost intentionat dat de catre sursa informationala. Este o informatie falsa. Din punct de vedere al destinatarului, zgomotul poate fi, de asemenea, un stimul concurent din afara canalului.
Modelul lui Newcomb
Newcomb este unul dintre cei care ne prezinta o forma fundamental diferita - un model triunghiular (1953).
in cea mai simpla forma a actului comunicarii, o persoana A transmite informatia catre persoana B despre ceva X. Modelul presupune ca orientarea lui A fata de B si cea fata de X sunt interdependente, cele trei constituind un sistem.
Acest model presupune, desi nu afirma acest lucru in mod explicit, ca oamenii au nevoie de informare.
Modelul lui Osgood
1.Severin, Werner J., Tankard, James W., Perspective aspura teoriilor comunicarii de masa, Polirom, Iasi, 2004
2.Fiske, John, Introducere in stiintele comunicarii, Polirom, Iasi, 2003
3.Stoica, Dan, Comunicarea publica. Relatii publice, Editura Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi, Iasi, 2004
4.Lohisse, Jean, Comunicarea. De la transmiterea mecanica la interactiune, Polirom, Iasi, 2002
ra teoriilor comunicarii de masa, Polirom, Iasi, 2004
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
