In termenii psihologiei sociale manipularea este definita ca ,,o anume situatie creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatiilor in sensul dorit de manipulator". (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998, pagina 30)
Intr-un limbaj popular tehnica manipularii poate fi caracterizata ca fiind cel mai indicat mijloc de a obtine rezultatele scontate de la ceilalti prin a-i determina sa rationalizeze si sa analizeze incat vor descoperi ca cea mai mare satisfactie este de a face pe plac unei persoane sau unui grup.
Acest punct de vedere a fost exprimat pentru prima data de reprezentantii curentului de gandire umanist si este valabil chiar si in zilele contemporane.Autorii unor lucrari de specialitate in domeniul psihologiei sociale, francezii Robert-Vincent Joule si Jean-Leon Beauvois, detaliaza acest aspect ,,intr-un text de un umor tonic" in ,,Tratat de manipulare".
Scopul manipularii reprezinta controlul total asupra individului, asupra modului cum gandeste, control total asupra comportamentului si reactiilor sale, influentarea sentimentelor pe care acesta le nutreste fata de o persoana, eveniment sau situatie. Rezultatul este supunerea neconditionata astfel incat individul nu este capabil sa ia decizii pe cont propriu, toate actiunile si trairile sale sunt influentate de manipulator pentru a-si atinge tinta.
Cercetatorii care au intreprins experimente in acest domeniu au ajuns la ample studii de caz, care denota cat de usor poate fi influentat un individ, un grup sau o parte a unei societati. Scopul pe care acesti cercetatori, precum M.B. Harris, I.L. Child, Kurt Lewin, si l-au propus, era unul pur stiintific. Toti au observat urmatorul fenomen: subiectii experimentului au reactiile scontate de cel care incearca manipularea, indiferent ca este doar o cercetare stiintifica pentru o lucrare de specialitate sau un fapt real, petrecut in viata cotidiana. In aceasta situatie se poate explica mult mai usor cum a fost posibila aparitia sistemelor totalitare, a sinuciderilor in masa din ultima suta de ani si de ce aparatul propagandistic a devenit o arma de temut in mainile celor care stiu sa o utilizeze la maxima capacitate.
O alta definitie a termenului de manipulare poate fi exprimata astfel: remodelarea gandirii, a comportamentului si sentimentelor sub actiunea unor factori externi, a unei presiuni exercitate de un manipulator care doreste sa-si atinga scopul propus. Conform celor afirmate de Bogdan Ficeac, manipulatul va deveni ,,un simplu figurant". (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 6)
Din punct de vedere lingvistic, a incerca o definitie pentru acest termen se dovedeste o incercare si mai grea decat din punct de vedere stiintific. Dictionarul Enciclopedic al Limbii Romane nu ofera nici un fel de informatii privind atimologia acestui termen. Dictionarul Explicativ, elaborat de Academia Romana, nu contine decat semnificatia sa tehnica. Acest fapt este usor de explicat. Romania a trait mai bine de o jumatate de secol intr-un sistem totalitar iar acest cuvant a devenit ,,tabu". Este lesne de inteles de ce el nu aparea in dictionare sau in lucrari de specialitate cind, tocmai sistemul comunist si cultul personalitatii liderilor acestui regim l-au dus la apogeu, se baza pe manipularea societatii in folosul unui grup restrans de oameni.
A determina pe cineva sa adopte o conduita, pe care in mod normal ar prefera sa nu o urmeze, se incadreaza tot la manipulare. Ceea ce face posibil un proces de manipulare este ,,impresia" individului ca actioneaza sau ia hotarari in conditii de libertate totala, de autonomie. Sutele de studii au relevat faptul ca nu pot exista decat doua moduri eficiente de a obtine de la cineva comportamentul dorit: manipularea si exercitare puterii (a fortei). Aceste variante sunt explicate de catre Joule si Beauvois: ,,In general, un functionar gaseste ca este normal sa execute ce ii cere seful, sau un student sa corespunda exigentelor profesorilor sai" (marea manipulare). ,,In aceeasi ordine de idei, un ostatic va scrie sub amenintare un text laudativ la adresa rapitorilor sai. In astfel de cazuri, poti obtine ceva de la oricine pentru ca dispui de forta sau de mijloace de persuasiune, sau de amandoua in acelasi timp. In astfel de cazuri, persoana <<supusa>> are insa constiinta existentei unei situatii in acre se ectioneaza prin intermediul puterii sau a existentei unui raport de forta. (Robert-Vincent Joule, Jean-Leon Beauvois-Tratat de manipulare, pagina7-8)
Concluzia, pe care o intrevad ca rezultat al celor enuntate mai sus, este ca un proces de manipulare nu poate avea loc, sau nu isi atinge scopul decat atunci cand viitorul manipulat beneficiaza de o autonomie, cel putin aparenta, de gandire, se afla intr-o stare de ,,liber arbitru", simulata chiar de el insusi.
Manipularea a devenit cel mai eficient mod de a te impune si de a-ti implementa convingerile si impresiile personale fara ca acest lucru sa apara la o vedere de suprafata a fiecarui caz in parte. Manipularea este cel mai sigur mod de a transmite ,,invataminte cerute de evolutia sociala a stiintei, tehnicii sau a moravurilor". (R.V. Joule, J.L. Beauvois-Tratat de manipulare, pagina 9-10)
Nu putem nega faptul ca manipularea nu a existat din cele mai vechi timpuri, doar ca nu nu era cunoscuta sub acest nume. Ea nu este produsul unei tehnologii de ultima ora, ci rodul gandirii umane, a nevoii acute a omului de a-si aninge scopurile.
Astfel putem observa ca de la manipularile care vizau un grup scolar sau o natiune (manipulate prin ziare si radio), televiziunea si Internetul a deschis noi orizonturi. Acum se pot manipula cu usurinta natiuni, un continent sau chiar intreaga planeta.
- cursuri Comunicare si Relatii Publice
- Bogdan Ficeac - Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti
- R.V.Joule & J.L.Beauvois - Tratat de manipulare
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
