Piața mondială

Piata mondiala a devenit un sistem de piete interdependente. Pe o piata din ce in ce mai globala, intreprinderea nu mai poate adopta decizii in mod fragmentar, adica tara cu tara, asa cum proceda acum cateva decenii. De aceea, se considera ca la inceputul secolului al XXI-lea, prioritatile managementului intreprinderilor de succes ar trebui sa fie mai mult ca oricand urmatoarele:

- abilitatea de a livra produsele/serviciile la timp;

- abilitatea de a oferi in mod constant produse/servicii de calitate;

- abilitatea de a asigura performante inalte produselor/ serviciilor;

- abilitatea de schimbare rapida a sarcinii de productie;

- abilitatea de a oferi produse/servicii la preturi/tarife mici;

- abilitatea de a produce o bogata gama sortimentala, in cantitatea solicitata de consumatori.

In conditiile trecerii de la productia clasica la integrarea productiei cu ajutorul calculatorului (CIM - Computer Integrated Manufacturing), managementul intreprinderilor a trebuit sa aiba in vedere elaborarea unei strategii concurentiale mai complexa, prin:

1. urmarirea aspectelor multiple vizand calitatea produselor/ serviciilor, livrarea lor la timp, adaptarea la nevoile consumatorului, costul scazut;

2. urmarirea simultana a mai multor segmente de piata;

3. urmarirea dezvoltarii de noi produse.

In literatura de specialitate se vorbeste din ce in ce mai mult de intreprinderea globala. De la intreprinderea internationala, aparuta la inceputul secolului XX, s-a trecut la intreprinderea multinationala, la inceputul anilor 1950, iar apoi, din anii 1980, la intreprinderea globala. Specialistii considera ca multinationalizarea si transantionalizarea intreprinderilor pot fi explicate pe baza a patru teme explicative principale, respectiv:

- restrictiile de aprovizionare;

- existenta spatiilor nationale;

- structura oligopolista internationala;

- diferentierea costurilor de productie.

Aparitia intreprinderii globale este strans legata, printre altele, de urmatoarele elemente:

? punerea in aplicare a retelelor mondiale de productie si de informatii, in special datorita legaturii indestructibile dintre informatica si telecomunicatii;

? adoptarea de catre intreprindere a unei strategii mondiale pentru fiecare produs/serviciu oferit, o strategie integrata valabila pentru intreaga planeta.

Intreprinderea globala dispune de o structura globala, condusa de o autoritate centrala. Toate activitatile sale sunt integrate la nivel mondial conform unei strategii planetare.

Printre primele intreprinderi globale ce au aparut in lume se numara Asea Brown Boveri, Unilever, Philips, Sony, McDonald's, IBM, Digital Equipment. Astazi, puterea economica si financiara a acestor intreprinderi globale este atat de mare incat de multe ori cifra lor anuala de afaceri depaseste sensibil PIB-ul multor tari dezvoltate ale lumii.

Exista doua motive principale care explica expansiunea intreprinderilor globale, respectiv:

1. in conditiile in care ciclul de viata al produselor/serviciilor este din ce in ce mai scurt, cheltuielile de cercetare-dezvoltare ale intreprinderii devin din ce in ce mai ridicate. Pentru a face fata unor asemenea cheltuieli, intreprinderea are la dispozitie doua solutii: cresterea taliei sale si incheierea de aliante strategice cu alte intre intreprinderi. Aceste costuri ridicate creeaza bariere de intrare pe o piata si determina intreprinderile sa caute realizarea unor economii de scara prin cresterea cotei lor de piata pe piata mondiala;

2. pentru a fi puternica, intreprinderea trebuie sa vanda pe toate pietele mari si sa dispuna, prin urmare, de filiale de productie si eventual de distributie.

La aceste motive consideram ca am mai putea adauga doua:

3. dorinta de a profita de avantajele comparative ale tarii in care intreprinderea se instaleaza;

4. reducerea costurilor de productie ale intreprinderii.

BAUMAN Z , Globalizarea si efectele ei sociale, Bucuresti, Editura Antet, 1999.

BRAILEAN T., Noua economie. Sfarsitul certitudinilor, Iasi, Institutul European, 2001.

NICOLESCU O. - coordonator, "Strategii manageriale de firma", Editura Economica, 1997.

NICOLESCU O. & VERBONCU I., "Management", Editura Economica, 2000.