Cătina

Catina alba este un arbust fructifer introdus in cultura de circa 40 de ani in

Romania, dar aproape abandonat in ultimii 16 ani, in timp ce state precum SUA si

Canada, desi l-au descoperit relativ recent, l-au si introdus in programe

guvernamentale.

Cercetarile au evidentiat faptul ca fructele de catina, greu de cules si extrem

de perisabile in stare proaspata, contin o serie de substante bioactive valoroase cu

rol important in reglarea metabolismului uman. Stimularea sistemului imunitar are

actiune terapeutica si curativa in prevenirea si tratarea unor multiple afectiuni.

Anumite caracteristici biologice si compozitia chimica a fructelor au facut ca

planta sa prezinte in ultimul timp un interes deosebit, urmarindu-se elaborarea unor

tehnologii hibride pentru separarea, concentrarea si purificarea extractului de catina,

in vederea obtinerii unor concentrate de principii active cu aplicatii in domeniul

alimentar, farmaceutic si cosmetic.

Raspandirea pe un areal apreciabil de mare, cantitatile mari de fructe ce pot fi

recoltate, ca si numeroasele argumente in favoarea folosirii acesteia in cultura, mai

ales pentru fixarea terenurilor degradate si a exploatarii terenurilor saraturate,

constituie elemente extrem de importante in vederea exploatarii intensive.

Catina este o planta valoroasa si prin faptul ca, spre deosebire de alte plante,

poate fi valorificata in intregime prin fructe, frunze si radacini.

Caracterizare biologica si morfologica

Catina este un arbust fructifer din familia eleagnaceelor, care face parte din

flora spontana a Romaniei, dar a fost introdus si in cultura, una dintre cele mai mari

plantatii din tara gasindu-se in apropiere de Bacau.

Fructele de catina sunt utilizate in industria alimentara, silvicultura, farmacie,

cosmetica. Aceasta utilizare se datoreaza in primul rand continutului bogat in

vitamina C (peste 400-800 mg / 100 g suc proaspat, continut mai mare de 2 ori fata

2

de cel al maceselor si de 10 ori fata de cel al citricelor), precum si in vitaminele A,

B1,B2, B6, B9, E, K, P si F. Pe langa aceste vitamine, in fructele de catina sunt

prezente si multe alte substante bioactive (circa 200 la numar dupa unele evaluari)

cum sunt celulaza, beta-carotenul (procent superior celui din pulpa de morcov),

microelemente ca P, Ca, Mg, K, Fe, Na, proteine cu continut ridicat de aminoacizi

esentiali si uleiuri complexe.

Catina alba se prezinta ca un arbust inalt de 1,5-3 m cu numerosi tepi

puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea poate creste si ca tufa joasa

taratoare, in zonele aride si pe soluri sarace, dar si sub forma arborescenta de

1,5-5 m inaltime pe soluri fertile. Intra pe rod in anul trei de la plantare si are o durata

de productie de 18-20 ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit

mai mult la suprafata solului, pana la circa 20 cm adancime, avand o mare capacitate

de drajonare.

Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca la plantele

leguminoase. Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din

genurile Rhizobium, Azotobacter, Chlostridium, care exista libere in sol si patrund in

planta prin perisorii absorbanti, printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a

descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina). Formarea

nodozitatilor este favorizata de prezenta unor microelemente ca: bor, molibden,

calciu si sulf.

Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul

se inchide la culoare. O particularitate a acestei plante este prezenta a numerosi

spini puternici, lignificati si foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si

ramuri se termina cu astfel de spini.

Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de

5-6 cm, cu perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe toate fetele. Frunzele sunt

sunt si ele foarte bogate in vitamina C.

Catina alba este o specie unisexuata, avand plante de ambele sexe. Plantele

barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai mici, mai

groase si de culoare inchisa, precum si muguri mai mari. Florile barbatesti sunt

grupate in conuri scurte de culoare bruna si se afla pe ramurile anuale. Florile femele

sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.

Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoide la globuloase,

uneori chiar turtite. Culoarea lor predominanta este portocalie cu treceri spre galben.

Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt

pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson.

Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, este foarte suculenta si lasa

pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se pot

consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate

completa ele pierd multa aciditate si au aroma particulara mai puternica atunci cand

se recolteaza dupa inghet.