Piața financiară

Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se intalnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii in cadrul firmelor. in economia financiara circuitul activelor financiare are loc intre multimea ofertantilor de fonduri (investitorii) si multimea utilizatorilor acestora, in vederea realizarii unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a carei finalizare este profitul.

Investitorii sunt cei care efectueaza investitii, prin plasarea fondurilor in scopul

valorificarii lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizeaza fondurile pentru a-si finanta propria activitate economica. Se transfera astfel o parte din resursele financiare existente intr-o economie, intre cei care le detin, prin disponibilizare, catre agentii economici care le folosesc, fie pentru initierea unei activitati, fie pentru intretinerea si dezvoltarea unei afaceri existente. in acelasi timp, se naste o relatie de feedback, de la utilizatorii de fonduri catre investitorii initiali, prin distribuirea profitului obtinut in urma valorificarii resurselor financiare. intr-o economie de piata, distribuirea profitului poate fi, insa, oricand substituita de distribuirea riscului, in cazul unei utilizari neprofitabile a fondurilor care au facut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria vointa, noduri ale unui circuit financiar a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile intre cele doua categorii de participanti la fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare

1.2. Structura

Dupa tipul activelor care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse in circuitul economic, piata financiara este formata din trei mari sectoare, constituite ca piete distincte: piata bancara, piata monetara si piata de capital.

Piata bancara se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabile, a caror lichiditate este maxima. Societatile bancare au rol de intermediere intre posesorii de disponibilitati banesti si utilizatorii de fonduri, pe baza relatiilor de credit. Rolul acestor piete este de absortie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc si care doresc sa dispuna de posibilitatea retragerii lor in orice moment.

Piata monetara este caracterizata prin tranzactii cu active financiare pe termen scurt, de catre societatile financiare. Tranzactiile includ depozitele bancare la vedere si la termen ale persoanelor fizice sau juridice, biletele de ordin, cecurile, certificatele de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt (pana la un an). Activele sunt mobilizate, in general, de catre agentii economici, prin credite bancare, pentru producerea de bunuri si servicii, dar si de unele nevoi temporare ale bancii si tezaurului sau investitii in nume propriu ale societatilor bancare. Participantii la oferta si cererea de active monetare pot fi: guvernul, municipalitatile si autoritatile locale, bancile centrale si comerciale, societatile de asigurare si alte institutii financiare, intreprinderile si societatile comerciale sau industriale, persoanele fizice etc. Pietele monetare sunt puternic influentate de nivelul economic al tarilor respective, fiind sensibile la diferentele dintre ratele dobanzilor, nivelul inflatiei, somaj etc. De aceea, investitorii sunt intotdeauna in cautarea pietelor monetare avantajoase din punctul de vedere, fie al unei rate inalte a profitului, fie al unui coeficient minim de risc. in acest moment intervine o componenta distincta a pietei monetare, si anume piata valutara, care asigura conversia activelor dintr-o valuta in alta, in sensul cresterii profitului la rata de schimb. O motivatie importanta a existentei pietei monetare este data de necesitatea si posibilitatea convertirii activelor pe termene scurte si foarte scurte (de la 24 de ore la o saptamana) sau pe termene medii (3 pana la 12 luni). Acest proces poate continua la termene mai mari, pentru activele disponibile pe termen lung, facandu-se trecerea de la piata monetara la piata de capital.

Piata de capital - componenta principala a pietei financiare. Piata de capital este specializata pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, prin intermediul lor asigurandu-se transferurile de capitaluri disponibile catre utilizatorii ale caror nevoi depasesc posibilitatile interne de acoperire. Motivatia principala a unei piete de capital consta in economia