Banca Angliei și sistemul bancar englez

Banca Angliei a fost infiintata in 1694, pentru a putea credita Guvernul si, in acelasi timp, de a gestiona datoria publica. De atunci, rolul sau s-a dezvoltat si a evoluat, concentrindu-se in acest moment, pe coordonarea politicii monetare si consolidindu-si pozitia in centrul sistemului financiar al Regatului Unit.

Istoricul Bancii este una de un real interes, dar si o continua sursa de inspiratie pentru Banca de astazi. Evenimentele si circumstantele prin care a trecut, de-a lungul a mai mult de 300 de ani, a schimbat si a influentat rolul si responsabilitatile Bancii. Acestea au modelat cultura si traditiile Bancii, care sunt relevante pentru reputatia sa de banca centrala in acest inceput de secol XXI. in acelasi timp, o mare parte din istoria Bancii merge in paralel cu istoria economica si financiara, si uneori chiar si cu cea politica a Regatului Unit.

1.1.infiintare

inceputurile Bancii Angliei sunt legate de Revolutia din 1688, care i-a dus pe Wilhem de Orania si pe Mary la tron. Acest eveniment a adus Angliei o anumita stabilitate politica, necunoscuta de aproape un secol. Comertul a inflorit, dar finantele publice erau slab dezvoltate, iar sistemul monetar si de credit erau in haos. Aurarii fusesra pagubiti de neglijenta gestiunii finaciare a regilor din dinastia Stuart. Au existat mai multe propuneri pentru infiintarea unei banci nationale sau publice, care sa mobilizeze resursele natiunii. Varianta aleasa a fost aceea apartinind lui William Paterson, propunere care prevedea un imprumut de 1 200 000 - acordat statului, in schimbul caruia cei care subscriau erau integrati in Consiliul Guvernatorilor Bancii Angliei. Desi noua banca si-ar fi putut risca intregul capital imprumutind statul, subscrierea s-a dovedit a fi una populara si banii s-au strins in doar citeva saptamini. Carta Regala a fost sigilata pe 27 iulie 1694, iar Banca si-a inceput astfel rolul de bancher al statului si de gestionar al datoriei publice, roluri pe care si le mentine si astazi.

in Anglia, argumentul crearii unei astfel de banci a venit prin a incununa momentel de dupa Glorioasa Revolutie din 1688, cind Wilhem de Orania si Regina Maria au urcat impreuna pe tronul Angliei. Economistul Sir William Petty recunostea din exemplul olandez modelul de credit de succes, bazat pe efectele de comert, de care natiunea ar putea beneficia in mai multe feluri si cu ajutorul caruia banca si-ar largi sfera de influenta. El scria in 1682: " Ce remediu exista in cazul in care avem prea putini bani? Trebuie sa ridicam o Banca, si avem in Anglia materiale pentru o banca care ar trebui sa furnizeze un capital necesar pentru a conduce comertul in intreaga Lume Comerciala."

De la mijlocul secolului al XVII-lea, Anglia si Londra in particular, exista o explozie de idei, fiind intradevar o "epoca a proiectelor", asa cum a fost ea numita, dar cea mai bine fundamentata dintre ele era aceea a crearii unei banci nationale. Oamenii simteau ca tara se afla la inceputul unei perioade de crestere comerciala nemaiintilnita, dar un element vital lipsea: ceea de ce se avea nevoie era o banca, sau de un fond, cu o lichiditate ridicata, in sens modern, care sa conduca politica monetara a tarii. Englezii se uitau cu invidie pe continent la exemplul olandez, Olanda avind prima banca nationala din Europa.

Succesul sistemului bancar olandez a venit de la Amsterdam Wisselbank (Banca Amsterdamului), care a fost fondata in 1609. Ea a reprezentat motivul pentru care economia olandeza a crescut, imprumutind City-ul Amsterdamului, statul, sub forma Provinciei Olanda si comertul sub forma Companiei Olandeze a Indiilor de Est, fiind de asemenea responsabila de sistemul monetar si de schimb, bineinteles. Mult mai tirziu, in 1683, a fost imputernicita sa faca imprumuturi si catre clientii privati. Platile peste o anumita suma ramineau la banca si din acest motiv era convenabil pentru orice institutie financiara sa tina banii in conturi. Banca Amsterdamului nu numai ca aducea scena financiara olandeza in prim planul economiei mondiale, dar avea si o influenta importanta asupra economiei nationale.

Olandezul Wilhem a adus in tara sa de adoptie o dorinta de inteles, aceea de a-si ajuta tara natala in razboiul impotriva Frantei, iar acest lucru s-a dovedit a fi catalizatorul necesar pentru ca ideea de banca nationala sa fie acceptata, desi cu parere de rau de catre unii.

Dar a trebuit ca scotianul William Paterson, antreprenor londonez, sa vina cu propunerea proiectului care in cele din urma a fost ales (prima propunere, din 1691, fusese respinsa din mai multe motive). Acest lucru s-a imtimplat in parte din cauza ca,