Lumea, cu cele trei niveluri ale ei: ceresc, terestru si infernal, corespunde cu trei niveluri de existenta, sau cu trei moduri de activitate spirituala. In felul acesta, viata interioara este proiectata in spatiu, potrivit procesului general de formare a miturilor, astfel, Lumea este simbolul structurilor echilibrate, sau "o structura de antagonism echilibrat" .
Lumea vazuta este lumea care cade sub simturile omului, sau sub incidenta organelor de simt. Ea cuprinde intregul univers, inclusiv omul, care nu poate fi despartit nicidecum de natura. Sfantul Vasile cel Mare, Lactantiu si alti parinti bisericesti, subliniaza faptul ca ,,lumea a fost facuta pentru om", iar ,,omul pentru Dumnezeu". Astfel, omul nu poate fi conceput in afara naturii cosmice, precum nici natura nu poate fi inteleasa fara om.
Lumea vazuta e contingenta, fiind creata in mod liber de catre Dumnezeu. Aceasta este lumea practica ce se constituie in relatie cu habitusul, ca sistem de structuri cognitive si de motivatie; este o lume de scopuri deja realizate, moduri de folosire sau trepte de urmat, insa daca omul isi arunca privirea spre acesta lume exterioara, va vedea inauntrul ei tot ceeea ce se ofera simturilor sale: in primul rand, lumea care-l inconjoara: el vede culori, lumina, aude sunete, simte caldura, raceala, mirosurile s.a.m.d. Aceasta este lumea sa inconjuratoare, care reprezinta, totusi, un fel de granita, caci prin perceptia nemijlocita, prin trairile sale nemijlocite, omul nu poate privi in prezent, dincolo de aceasta granita care este data prin lumea culorilor, a luminii, a sunetelor etc. In sunete, caldura si raceala, putem avea manifestarea exterioara a unei lumi care se afla camuflata inapoia lor. Dar prin perceperea culorilor, luminilor si sunetelor nu putem realiza ceea ce se afla inapoia lor. Va trebui sa observam intreaga lume exterioara in manifestarea ei.
Lumea pe care o percepem trezeste in noi anumite sentimente de placere, durere s.a.m.d. Cineva se bucura mai mult, altcineva mai putin, dar acest lucru nu reprezinta decat diferente de intensitate; omul isi abate mai intai atentia de la lumea simturilor si si-o indreapta spre ceea ce traieste in sine insusi, se daruieste propriilor sale trairi interioare.
Societatile arhaice si traditionale concep lumea inconjuratoare ca pe un microcosmos. Dincolo de hotarele acestei lumi inchise, incepe domeniul necunoscutului; intr-o parte se afla spatiul cosmizat, adica locuit si organizat; de cealalta parte, in afara acestui spatiu familiar, este taramul necunoscut si infricosator al demonilor, al duhurilor rele, al mortilor, al strainilor, intr-un cuvant, haosul, moartea, noaptea. Astfel, in conceptia poporului roman exista mai multe lumi suprapuse: lumea cereasca, lumea pamanteasca, lumea de dincolo, lumea subpamanteana si Celalalt Taram. Lumea pamanteasca e considerata Lumea alba in contrast cu Lumea neagra. Ideea ca lumea noastra e alba isi are explicatia in mai multe legende. Am sa redau aici una dintre ele:
"Cand a fost creat, pamantul n-a avut nici o culoare,
a fost translucid. Pentru a nu se vedea tot ce se petrece
in pamant, Fartatul l-a albit, insa oamenii l-au murdarit,
cu timpul, din neglijenta, incat a devenit cenusiu. Totusi,
lumii noastre i-a ramas numele de Lumea alba."
Lumea este vazuta ca un mare Tot; Totul este spirit, Universul este mental. Totul este Realitate Substantiala, aflandu-se in toate manifestarile si aparentele ei exterioare pe care le cunoastem sub denumirea de Universuri materiale, Fenomene ale Vietii, Materie, Energie - intr-un cuvant, tot ceea ce este perceput de simturile noastre materiale, este spirit. Acest spirit nu poate fi explicat si definit, dar poate fi considerat si gandit ca un spirit universal, infinit si viu. El explica Adevarul ca Lumea. Universul nu-i decat o creatie mentala
- Avram, Vasile, Crestinismul cosmic - o paradigma pierduta?, Editura
'Saeculum', Sibiu, 1995
- Bernea, Ernest, Spatiu, timp si cauzalitate la poporul roman, Editura
Humanitas, Bucuresti, 2005
- Bourdieu, Pierre, Simtul practic, Institutul european, Iasi, 2000
- Codoban, Aurel, Sacru si ontofanie, Polirom, Iasi, 1998
- Cretu, Vasile Tudor, Existenta ca intemeiere, Facla, Timisoara, 1988
- Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, Humanitas, Bucuresti, 1993
- Eliade, Mircea, Imagini si dimboluri, Humanitas, Bucuresti, 1994
- Huizinga, Johan, Homo ludens, Humanitas, Bucuresti, 2002
- Steiner, Rudolf, Macrocosmos si microcosmos, Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1996
- Vulcanescu, Romulus, Mitologie romana, Editura Academiei RSR,
1985
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
