Antropologie

1. Abordarea antropologica a familiei. Domeniul antropologiei familiei si sistemelor de rudenie

Familia, casatoria si rudenia au constituit un camp de investigatie privilegiat pentru antropologia culturala si sociala, cercetarea in acest domeniu aducand o contributie importanta la dezvoltarea teoriei si aparatului conceptual al acestei mai "tinere" discipline din campul stiintelor socio-umane. Spre deosebire de sociologie, care se focalizeaza mai mult asupra familiei si mai putin asupra rudeniei, in antropologia culturala si sociala familia, constituirea si consacrarea acesteia prin rituri special instituite - casatoria si sistemele de rudenie sunt aproape de nedisociat. Asupra acestei distinctii dintre sociologie si antropologie in abordarea familiei si rudeniei, sa retinem deocamdata explicatia pe care o aduce C.C. Harris in prefata lucrarii sale despre relatiile de rudenie: "Cand am fost invitat sa contribui cu un volum despre relatiile de inrudire ( ), prima mea reactie ca sociolog al familei, a fost sa sugerez ca un antropolog ar fi cel mai potrivit pentru redactarea unui asemenea volum. Acest raspuns este relevant pentru relatia istorica dintre disciplinele sociologiei si antropologiei. Studiul inrudirii este o activitate nobila, aflata in centrul disciplinei antropologice, unde ocupa o pozitie corespunzatoare studiului stratificarii din sociologie. Sociologia nu studiaza relatiile de rudenie, ci "familia". In timp ce studiile asupra familiei au dobandit, recent, o noua dimensiune datorita gandirii feministe si interesului aratat de "noua dreapta" problemelor familiei, ele raman o activitate relativ modesta in cadrul sociologiei iar efectul afirmarii lor actuale a fost diminuarea interesului privitor la familie ca grup inrudit si deplasarea atentiei asupra relatiilor de gen, adica asupra relatiilor conjugale, in cadrul caminului. Motivele separarii istorice a activitatii de cercetare dintre cele doua discipline se gasesc in teoriile fundamental evolutioniste asupra naturii societatii noastre. Societatile "simple/primitive/antice" erau vazute ca tipuri de formatiuni sociale ale caror structuri erau bazate pe sisteme de rudenie, prin contrast cu societatile "moderne", "complexe" (de exemplu cele capitaliste/industriale), a caror viata este bazata pe structura relatiilor economice. Studiul relatiilor de rudenie era esential pentru intelegerea primului tip de societati, iar cel al vietii ecoomice, pentru intelegerea celui de-al doilea." Harris constata ca aceasta viziune fundamental evolutionista, conform careia anumite institutii sunt asociate cu anumite stadii din evolutia societatii, "ne determina sa privim "relatiile de rudenie in societatile moderne" ca pe o specie in curs de disparitie, pe de alta parte, familia poate fi vazuta (cel putin in forma sa nucleara) ca fiind universala si deci demna de a fi studiata." Acesta ar fi, dupa Harris, "fondul diviziunii activitatii dintre disciplinele surori ale sociologiei si antropologiei sociale", si acesta a condus la un mod de a practica disciplinele noastre intr-un mod "daunator atat intelegerii relatiilor de rudenie cat si naturii societatii contemporane".

Intr-adevar, unele cercetari au aratat, contrar curentului (sau cliseului) evolutionist, ca si in societatea industriala, si chiar in mediul urban, familia extinsa si rudenia nu numai ca nu au disparut, dar pot sa asume functii sau sa imbrace forme pe care le-au avut in societatea arhaica/traditionala. Daca tinem seama doar de marimea gospodariei sau numai de locuirea in comun, ne putem insela in a aprecia disparitia familiei extinse. Dupa cum arata istoricul britanic P.Burke (facand referire la o cercetare despre muncitorii dintr-un cartier al Londrei din anii '50), "rude care stau in case separate pot locui in apropiere, avand posibilitatea sa se viziteze in fiecare zi. In acest caz, spune el, o locuinta "conjugala"coexista cu o mentalitate "extinsa". Exemple istorice ale acestei coexistente sunt usor de gasit. In Florenta renascentista, de exemplu, rudele nobile locuiau adesea in palate apropiate, se intalneau regulat in loggia familiei si colaborau indeaproape in chestiuni economice si politice." Cercetarea istorica a familiei a contribuit foarte mult la nuantarea schemelor generalizante si de tipar evolutionist propuse de sociologia clasica. De exemplu, observa el, viziunea conform careia in istorie asistam la o progresiva restrangere si nuclearizare a familiei ("teoria nuclearizarii"), a fost corectata si prezentata intr-o forma revizuita de istoricul Lawrence Stone in studiul sau despre clasele nobile din Anglia intre 1500 si 1800: "Stone a sustinut ca "familia de spita deschisa", dupa cum o numeste el, predominanta la inceputul acestei perioade, a fost mai intai inlocuita de "familia nucleara patriarhala restransa", iar apoi, in secolul al XVIII-lea, de "familia nucleara casnica inchisa". Oricum - ne spune Burke -, chiar si aceasta varianta revizuita a fost pusa sub semnul intrebarii de Alan MacFarlane, care sugereaza ca familia nucleara exista deja in secolele al XIII-lea si al XIV-lea."

Antropologia relatiilor parentale

Motto:

"It is usualy assumed in our society that people have to