Contractul individual de muncă

Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.1

Pornind de la definitia data contractului individual de munca se pot sublinia urmatoarele trasaturi caracteristice ale acestuia:

- contractul individual de munca este un act juridic, adica o manifestare de vointa a doua persoane in scopul stabilirii de drepturi si obligatii ce alcatuiesc continutul unui raport juridic de munca;

- contractul individual de munca este sinalagmatic, intrucat da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti;

- contractul individual de munca este consensual, pentru ca se incheie prin simplul acord de vointa intre parti;

- contractul individual de munca este oneros, deoarece partile realizeaza reciproc o contraprestatie in schimbul aceleia pe care s-a obligat sa o efectueze in favoarea celuilalt;

- contractul individual de munca este intuitu personae, caci atat salariatul cat si angajatorul trebuie sa intruneasca anumite calitati, eroarea asupra persoanei constituind un viciu de consimtamant care duce la anularea contractului;

- contractul individual de munca este cu executare succesiva, ceea ce inseamna ca executarea lui se realizeaza in timp;

- contractul individual de munca este un contract numit, deoarece este reglementat amanuntit prin normele dreptului muncii.

Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca confera salariatului vechime in munca2, fiind evidentiata in carnetul de munca (pana la data de 01.01.2011), si mai recent on-line prin Registrul General de Evidenta a Salariatilor. Registrul General de Evidenta a salariatilor este reglementat de Codul muncii (art. 34) si Hotararea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor.

1 Alexandru Ticlea,Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004, pg.319

2 Art.16, alin.3 din Codul muncii

4

Capitolul II - Concedierea. Notiune. Tipuri

Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si poate fi dispusa in cazurile, conditiile si termenele prevazute de lege.

Concedierea poate fi dispusa:

- pentru motive care tin de persoana salariatului sau

- pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Concedierea pentru motive ce tin de persoana salariatului.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:

- in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Articolul 61 lit. a din Codul muncii3 contine in fapt mai multe ipoteze in care poate fi dispusa concedierea de catre angajator, astfel :

- salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii.

De exemplu, se poate considera ca a savarsit o abatere grava salariatul care nu verifica, potrivit prescriptiilor, parametrii functionali ai unor utilaje cu un grad ridicat de risc in exploatare, ceea ce poate pune in pericol de accidentare atat propria persoana cat si alti salariati. Abaterile repetate pot determina de asemenea concedierea salariatului. Chiar daca luate individual unele abateri nu pot fi considerate ca

prezentand un grad ridicat de gravitate, totusi, savarsirea lor in mod repetat, poate conduce la concluzia unei conduite necorespunzatoare a salariatului ce determina concedierea disciplinara a acestuia (de exemplu intarzierile repetate la serviciu).

In cazul in care abaterea savarsita de salariat are un caracter neinsemnat angajatorul nu poate dispune concedierea pentru motive disciplinare.

Alexandru Ticlea,Andrei Popescu, Constantin Tufan, Marioara Tichindelean, Ovidiu Tinca, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004

Legea 53/2003 - Codul muncii (actualizat in anul 2015)