Ce intelegem prin politica?
Notiunea este extrem de larga, inglobeaza orice fel de activitate de conducere autonoma. Se vorbeste de politica bancara a devizelor, de politica unui sindicat in greva; se poate vorbi de politica scolara a unui oras sau a unei comune etc.
Bineinteles ca nu o notiune atat de vasta va fi obiectul consideratiilor noastre. Vrem sa ne referim doar la conducerea sau influentarea conducerii unei uniuni politice, respectiv, in ziua de astazi, a unui stat.
Ce este un stat ?
Statul modern nu poate fi definit sociologic decat printr-un anume instrument ce-i este propriu si care constituie o prerogativa a sa si a tuturor uniunilor politice: constrangerea fizica. << Orice stat se intemeiaza pe constrangere >> a spus candva Trotkii. Daca ar fi existat doar uniuni politice carora constrangerea, ca instrument, sa le fi fost necunoscuta, insasi notiunea de stat ar fi disparut, caci s-ar fi instalat, fara indoiala, ceea ce se numeste << anarhie >>. Constrangerea nu constituie, desigur, instrumentul normal sau unicul instrument al statului, dar constituie instrumentul sau specific. Si, indeosebi in zilele noastre, relatia dintre stat si constrangere este deosebit de intima.
Statul este acea asociere umana care isi aroga dreptul de a avea, in granitele unui anumit teritoriu, monopolul asupra constrangerii fizice legitime.
A face politica inseamna, deci, pentru noi : a te stradui sa participi la putere sau a te stradui sa influentezi impartirea puterii, fie intre state, fie, in cadrul unui stat, intre gruparile de oameni pe care acesta le inglobeaza.
Cine si de ce face politica ?
Politica se face din doua motive. Primul este pentru ca persoanele care fac politica sa se poata folosi de putere ca mijloc in slujba altor teluri, iar cel de-al doilea se refera la putere << de dragul puterii >>, de dragul placerii pe care o da prestigiul social.
Statul constituie un raport de dominare a oamenilor de catre oameni, bazat pe instrumentul exercitarii legitime a constrangerii. Pentru ca statul sa existe, trebuie asadar ca cei dominati sa se supuna autoritatii celor ce se pretind a fi dominatorii.
Exista trei justificari interioare. Prima este autoritatea eternului << de alta data >>, a datinii consfintite ca fiind calea cea buna prin insasi imemoriala vechime a practicarii sale si prin deprinderea pe care aceasta a creat-o. Este vorba aici de o dominatie << traditionala >>, asa cum au exercitat-o patriarhii si domintorii de vita veche. A doua justificare este autoritatea data de neobisnuitul har al unei persoane (harisma), adica inzestrarea sa strict persoanala si incerederea celorlalti in calitatile sale, in eroismul sau talentele sale de conducator. Aceasta este dominatia << harismatica >>, exercitata de profet sau de domitorul ales, respectiv de seful de partid. Ultima justificare este cea a dominatiei in virtutea << legalitatii >>, in virtutea credintei in valabilitatea unui statut legal si a unei << competente >> efective, intemeiate pe reguli rational elaborate, asadar o dominatie bazata pe o atitudine de supunere in indeplinirea indatoririlor legale. Aceasta este dominatia exercitata de << omul de stat >> modern si de toti acei exponenti ai puterii ce i se aseamana.
Pe noi ne intereseaza cel de-al doilea tip de dominatie : dominatia in virtutea devotamentului supusilor fata de << harisma >> strict persoanla a << conducatorului >>. Caci aici isi are radacinile ideea de vocatie politica, in forma sa cea mai pregnanta. Devotamentul oamenilor fata de harisma profetului sau a conducatorului de osti demonstreaza faptul ca acesta trece drept o persoana << chemata >> sa-i conduca, o persoana cu << vocatie >> de conducator, oamenii supunandu-i-se nu in virtutea datinii sau a legilor, ci in virtutea credintei in persoana lui. El insusi traieste, de fapt, pentru cauza lui, << isi vede de opera sa >>, daca este mai mult decat un parvenit obtuz al momentului.
Occidentului ii este propriu insa un tip de conducator care ne este mai familiar : mai intat, conducatorul politic in persoana << demagogului >> independent, aparut in contextul orasului-stat specific civilizatiei apusene si apoi seful de partid parlamentar, din contextul, de asemenea prin excelenta apusean, al statului de drept.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
