Aspect important al istoriei ideilor din cultura romaneasca, fenomen de suprastructura nu a aparut printr-o adaptare sincronica, superficieala, la nivelul de dezvoltare european, ci printr-o necesitate sociala si morala obiectiva, hotarata de realitati nationale.
Alecu Russo spunea "ochii si gandul parintilor se invarteau la Rasarit. Ai nostri sunt tintiti spre Apus". Curentul revolutionar nu apare intamplator la romani, a fost adoptat din cauza contradictiilor sociale, economice si politice unde erau mentalitati in stare de de transformare.
Aceasta perioada a preluat denumirea haplologica a anului si are o legatura evidenta cu revolutia din 1848 prin programul revolutionar structurat si aspiratiile societatii romanesti a timpului respectiv.
Ion Bratianu declara la 1848 "Steagul democratiei si natiunilor sa fie unul" impacand astfel oamenii de la Dunare la Carpati ideea de natiune cu cea de democratie.
Epoca inteleasa in sens larg poate fi divizata in trei perioade: prepasoptismul(1830-1840), pasoptismul(1840-1860) si postpasoptismul(1860-1870). Etapa pregatitoare, prepasoptismul cuprinde sfarsitul domniilor fanariote in Moldova si Transilvania care duce la o relativa independenta economica favorizand dezvoltarea culturii.
Pe plan social se remarca anacronismul societatii feudale si necesitatea indroducerii unor relatii de tip nou, modern
Intregul organism economic si social se indreapta spre capitalism. Comunicatia popoarelor si a ideilor pe care o viata sociala, intemeiata pe principii moderne o cere si o creaza, se realizeaza cu usurinta. Constructia unor locuinte suprastructurale corespunzatoare modificarilor survenite in societate, se impune cu o evidenta necesitate. Integrarea valorilor spirituale care se produce in mod constient.
In perspectiva culturala are loc indepartarea de spatiul balcanic - oriental si reorientarea civilizatiei noastre catre cea apuseana, in principal cea franceza, in Franta terminandu-si studiile cei mai importanti dintre scriitorii pasoptisti.
Epoca pasoptista este legata de importante evenimente politice si sociale, aceasta delimitare temporala nu are nimic rigid, debutul perioadei este legat de iesirea tarilor romane de sub dominatia otomana, de inceputul unei energizari economice si al dobandirii libertatilor politice.
In epoca pasoptista, cultura trecutului, predominant feudala si intarzierea in raport cu Europa Occidentala, este regandita in totalitate, din perspectiva modernizarii. Punerea in acord cu evolutia literaturii europene se manifesta prin faptul ca operele scriitorilor pasoptisti vor fi create in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului literar dominant in Europa acelei vremi.
Scriitorii pasoptisti, nascuti in primele doua decenii ale secolului al XIX - lea, provin, de obicei, din clasele de sus. Educati in Apus sau influentati de ideile Apusului, vorbind si scriind frantuzeste, ei sunt promotorii renasterii nationale. Foarte tineri si plini de elan, pasoptistii incearca, pentru prima oara la noi, o sincronizare cu Europa Occidentala, chiar daca la inceput ea a fost una mai mult mimetica. Exponenti ai unei epoci de pionerat, in care totul este de infaptuit, ei sunt grabiti sa arda etapele si sa raspunda tuturor cerintelor timpului, fiind deopotriva scriitori, isotrici si oameni politici.
Gustul este comun: toti sunt romantici, iar Parisul devine pentru o jumatate de veac polul intelectualitatii romanesti. Teme, motive, sau concepte literare cultivate in Franta ajung rapid la moda si in Principate. Chiar daca romantismul este curent literar dominant, in pararel cu el se manifesta(cu ecouri mai estompate) tendinte clasice, preromantice si realiste. Situatia este putin ciudata: relativ tanara, literatura romana n-a urmat evolutia normala a marilor literaturi europene. Din graba "recuperarii" si din dorinta sincronizarii, literatura pasoptista amesteca incontinuu "varstele" literare. Astfel, romantismul, marele adversar al clasicismului, ajunge sa coexiste cu acesta.
Romantismul romanesc s-a infiintat, in general, in doua ipostaze: una plina de tumult, patetica si declamatoare in Muntenia, alta mai senina si mai temperata in Moldova. Caracteristice ii sunt angajarea in istorie si descoperirea folclorului.
Ca prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitorii pasoptisti au intrat in constiinta romaneasca drept "oamenii inceputului de drum".
Generatia pasoptista este denumita simbolic "generatia bonjurita" intrucat aceasta etapa inseamna o noua zi a culturii noatre.
Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale.
Aceasta revolutie nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari cum ar fi: introducerea legii prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu, constituirea preimei universitati romanesti sa Iasi, introducerea ziarelor romanesti "Tara Romaneasca", "Curierul romanesc", "Moldova", "Albina romaneasca", etc.
Apogeul atingandu-l cu aparitia revistelor literare "Dacia literara"(1840), "Propasirea"(1844), "Romania literara"(1855).
In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei temporara. Constatand ca "Albina" este prea moldoveneasca, "Curierul" este prea muntenesc, iar "Foaie pentru minte, inima si literatura" prea ardeleaneasca, Mihail Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa "Dacia literara" o foaie care sa fie de valoare. Mihail Kogalniceanu in articolul program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea scrierilor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare, realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul cratiei pasoptiste dezvoltand in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut "critica noastra va fi nepartitoare; vom critica cartea, iar nu persoana"(M. Kogalniceanu).
Dupa imboldul marilor personalitati ale epocii (Vasile Alecsandri, Ion Heliade Radulescu, Mihail Kogalniceanu) oamenii incep a scrie din ce in ce mai mult, iar prin popularizarea culturii oamenilor, incep sa fie interesati de creatiile noi, astfel incat se largeste considerabil cercul cititorilor, o conditie esentiala a poeziei devenind accesibilitatea.
Se dezvolta o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat, cu limbaj adecvat inteligentei de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. Se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, a luptei, a ruinelor, a monumentelor, a revolutiei. In acest context, poezia devine tot mai mult expresie a trairii individuale si marcheaza un inceput al modernitatii in planul continutului.
Fabula se imbogateste cu elemente noi ce tin de limbajul contemporan si de societatea vremii, iar oda devine un mijloc de afirmare a ideilor politice si cultural nationale. Ideea nationala
1)Internet
2)Curs I.L.R.
3)Literatura romana - bacalaureat admitere, Anca Dragomir
4)Mihail Kogalniceanu - Scrieri
5)Limba si literatura romana - Manual pentru clasa a XI-a
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
