Psihoză maniaco-depresivă

Cunoscuta si sub numele de psihoza periodica, psihoza maniaco-depresiva, este o boala care atinge, cu predominanta, sfera afectivitatii, manifestata clinic prin accese periodice de manie sau melancolie sau prin alternarea acestor doua forme de boala. Majoritatea bolnavilor, insa, prezinta atat accese de manie, cat si de melancolie, care apar cu un anumit ritm. Atat durata acceselor, cat si a intervalelor este variabila. Subiectul trece periodic prin crize de manie sau de melancolie, intrerupte de faze normale. Accesul se traduce atat pe plan psihic, cat si pe plan fizic: stare de spirit trista sau euforica, idei delirante, tulburari de comportament alimentar si ale greutatii corporale, insomnie si, mai ales, tendinta la sinucidere in faza melancolica.

Episodul maniacal:

Episodul maniacal poate fi definit printr-o perioada de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si persistenta, durand cel putin o saptamana, in care pot sa apara intr-un grad semnificativ: stima de sine exagerata sau grandoare, scaderea necesitatii de somn, mai locvace decat in mod uzual sau se simte presat sa vorbeasca continuu, fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt accelerate, distractibilitate, cresterea activitatii orientate spre un scop sau agitatie psihomotorie, implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de consecinte nedorite

Accesul maniacal poate debuta brusc, exploziv sau precedat de simptome pro-dromale: indispozitie, tulburari digestive, tulburari respiratorii sau tulburari psihice care, la acelasi bolnav, de obicei sunt aceleasi. In perioada de stare, tulburarile afective domina tabloul psihic, aparand o crestere a tonusului afectiv, euforia: bolnavul este intr-o exagerata buna-dispozitie, vesel, canta, danseaza, intra repede in relatii cu cei din jurul sau, este dispus la glume, ironii. Ritmul ideator creste, bolnavul este logoreic, schimband subiectul prin asociatii repezi (,,fuga de idei"), care se realizeaza prin rima, ritm, contrast, continuitate. Aceasta fuga de idei efervescenta poate duce chiar la incoerenta, prin scaderea legaturilor logice. Atentia spontana este exagerata, in dauna atentiei provocate, a tenacitatii si concentrarii. Memoria faptelor si evenimentelor vechi si recente este crescuta, realizand chiar o hipermnezie. Evocarile sunt etalate cu lux de amanunte, bolnavul vorbeste si scrie mult (graforee). Datorita superficialitatii perceptiior, din cauza hipervigilitatii atentiei, apar si iluziile, in special iluziile de persoana: bolnavul confunda usor o persoana cu alta, prin scaderea posibilitatii de diferentiere. Pe planul gandirii este de subliniat aparitia ideilor delirante avand continut expansiv, a ideilor de marire, de autosupraapreciere. Nevoia de somn este scazuta, se trezeste devreme si se simte plin de viata. Apetitul este crescut, mancand hrana cu lacomie, fara prea mare atentie la bunele maniere. Ideiile expansive sunt frecvente, acesta crezand ca ideiile sale sunt originale si de o calitate remarcabila, devenind uneori extravaganti in cumparaturi sau incep afaceri riscante. Uneori aceste idei sunt insotite si de idei delirante si de grandoare.

Delirul expansiv al maniacalilor este instabil, fugitiv, modificandu-se si renuntand la el de la o zi la alta. Limbajul gesticulat al bolnavului in puseu maniacal este bogat, iar tinuta, imbracamintea este multicolora, ornamentala, femeia se fardeaza exagerat, iar tendintele spre exhibitionism si hipersexualitate sunt frecvente. Apar de obicei halucinatii concordante cu dispozitia, acestea pot fi auditive sau vizuale.

Netratat, accesul maniacal poate dura luni de zile. Remisiunea survine dupa cateva zile sau saptamani de tratament. Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a psihozei periodice, care poate surveni imediat sau dupa un interval de la remisiunea accesului maniacal sau a altui acces depresiv.

Episodul depresiv:

Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus maniei. Dispozitia trista, ideatia incetinita, aparitia unei senzatii neplacute, cu lipsa poftei de mancare, lipsa de imbold in activitate sunt simptome ce preceda uneori tabloul melancolic. In faza de stare, melancolicul este abatut, trist, abulic, nu are initiativa si nici placerea de a fi activ, vorbesc in soapta, raspunzand monosilabic la intrebari.

In tulburarile depresive de severitate moderata, trasaturile principale sunt dispozitia scazuta, lipsa placerii, gandirea pesimista si energia redusa, toate ducand la deteriorarea eficientei. Aspectul exterior, imbracamintea si tinuta pot fi neglijate. Trasaturile fetei sunt caracterizate prin coborarea comisurilor bucale si o cuta verticala intre sprancene. Frecventa clipitului poate fi scazuta, umerii sunt aplecati si capul inclinat inainte cu directia de privire in jos. Gesticularea este redusa si este prezenta lentoarea psihomotrica si in gandire, aceasta din urma fiind reflectata in vorbire, prin pauze lungi in conversatie.

Anxietatea este frecvent intalnita, prin iritabilitate, neliniste, traita ca o imposibilitate de a se relaxa si observata din exterior ca o activitate neincetata. Apare tendinta de a raspunde cu o suparare exagerata la solicitari si frustrari minore, poate parea agitat si poate fi vazut framantandu-si mainile si miscand neincetat picioarele dar in stari mai avansate acesta nu poate sta mult timp

1. Romila, A. si Marian Popa, ,,Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale: DSM-IV-TR";

2. Gelder M, Dennis Gath, Richard Mayou , ,,Tratat de psihiatrie, Oxford", Editia a II a, 1994.