Behaviorismul este ramura psihologiei care face trecerea de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce pot fi observate direct si a reprezentat revolutionarea psihologiei, in perioada 1990- 1950.
Timp indelungat psihologia a fost considerata o stiinta a starilor de constiinta. De aceea singura metoda aplicabila mult timp, a fost introspectia. Desi William James a definit psihologia ca "stiinta a vietii mentale", la inceputul anilor 1900, un numar din ce in ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale constiente si inconstiente de pana atunci.
Aceste critici faceau referire la fidelitatea si utilitatea metodei introspectiei, in care subiectul era rugat sa descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. O alta tinta o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconstiente. In opozitie cu aceasta teza ca o reactie la introspectionism, la inceputul secolului, s-a afirmat o noua doctrina, pragmatica, comportamentalista - behaviorism - si, in incercarea unui demers metodologic mult mai stiintific si mai riguros, s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Aceasta abordare, cunoscuta sub denumirea de behaviorism, a revolutionat stiinta psihologiei si a ramas curentul dominant pentru urmatorii 50 de ani.
Florian Alexandru CHIHAI, Evolutia psihologiei universale - eseu
Lector univ. dr. Maria-Liana STANESCU, Simpozionul Tehnologii educationale pe platforme electronice in invatamantul ingineresc, Universitatea Tehnica de Constructii, Bucuresti, 2003
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
