Actualitatea problemei. Problema gandirii si vorbirii este una din problemele psihologice in prim planul carora se afla relatia dintre diferite functii psihice, diferite feluri de activitate intelectuala. Momentul central al acestei probleme este relatia intre gand si cuvant. Anume acest aspect al problemei a fost cel mai putin studiat si necesita o cercetare profunda.
Studiile istorice asupra problemei gandirii si vorbirii se dateaza din timpurile vechi si pana astazi. Aceasta nu este solutionata pe deplin. Rezultatele cercetarilor si opiniile savantilor balanseaza intre doua extreme:
-pe de o parte se afla parerea despre identitatea gandului si cuvantului,
-iar pe de alta parte, dispersarea totala a acestora.
Opinia despre identitatea gandului si a cuvantului presupune ca gandul este "vorbirea fara sunet", deci, este aproape acelasi fenomen. Daca gandul si cuvantul coincid, daca este una si aceeasi, nu poate exista intre ele nici o relatie si ceea ce contopesc gandul si cuvantul neaga problema in general.
La prima vedere este mai avantajoasa cea de-a doua opinie despre independenta vorbirii si gan-dirii intre ele. Dezmembrand gandirea verbala pe elemente ce o compun, straine una fata de alta - gandul si cuvantul acesti cercetatori studiaza caracteristicile gandirii independent de vorbire si vorbirea indepen-dent de gandire.
Stabilind legatura intre acestea ca o simpla relatie mecanica intre doua procese diferite. Este o pozitie mai benefica, deoarece cel putin se pune problema relatiei intre aceste doua procese, dar po-zitia lor este incorecta, caci metoda lor de cercetare, prin descompunerea lor pe elemente, face imposibila studierea legaturilor interne intre gand si cuvant.
Se pune problema gasirii metodelor adecvate pentru aflarea legaturii dintre gandire si vorbire.
Cercetarea oricaror structuri psihice presupune aplicarea metodei analizei.
Primul procedeu de aplicare a analizei este descompunerea functiilor psihice complicate in elemente. Aceasta o putem compara cu descompunerea chimica a apei in elemente: hidrogen si oxigen. Esenta acestui tip de analiza este faptul ca produsele ei sunt straine fasa de intregul existent la inceput, adica elemente ce nu au trasaturile caracteristice intregului. La fel cum si descompunerea apei in elementele ei: hidrogen si oxigen. Apa are proprietatea de a stinge focul, iar aceste doua elemente nu o au, din contra hidrogenul este un gaz inflamator, iar oxigenul intretine arderea.
In asa mod si savantii psihologi studiaza problema gandirii si vorbirii prin cercetarea aparte a acestor functii. Ei afirma ca sunetul si sensul unui cuvant nu sunt legate intre ele. Ele sunt unite intr-un semn, dar sunt absolut independente. Astfel sunetul rupt de la gand isi pierde proprietatea specifica care 1-a si facut sunet al vorbirii umane si 1-a delimitat din sunetele naturale. La fel si sensul dispersat de fonetica cuvantului s-ar transforma intr-o simpla notiune ce exista fara vreun suport material.
Cotitura esentiala in cercetarea acestei probleme este momente este momentul de trecere la un alt tip de analiza. Acest tip de analiza presupune delimitarea intregului in unitati.
Prin unitate se subintelege un astfel de produs al analizei care spre deosebire de elemente poseda toate trasaturile esentiale ale intregului. Analogic se poate spune despre studierea moleculelor de apa pentru a descoperi si explica anumite trasaturi, nu formula chimica a ei.
Apare intrebarea: Care este aceasta unitate ce poseda trasaturile gandirii verbale ca a unui tot intreg?
Se presupune ca aceasta unitate poate fi gasita in interiorul cuvantului in sensul lui.
Cuvantul se refera intotdeauna nu la un singur obiect,dar la o grupa sau o clasa de obiecte. Astfel fiecare cuvant reprezinta prin sine o generalizare ascunsa.Din punct de vedere psihologic sensul cuvan-tului in primul rand este o generalizare. Dar generalizarea este un act al gandirii verbale ce reflecta realitatea inconjuratoare altfel decat senzatiile si perceptiile.
Sensul deci este o parte indisolubila a cuvantului, el apartine vorbirii in aceeasi masura ca si gan-dirii. El este si gandire si vorbire in acelasi timp, deoarece este unitatea gandirii verbale. Este evident deci ca metoda studierii sensului cuvintelor.
Un alt aspect al problemei gandirii si vorbirii e relatia intre functia comunicativa si cea cognitiva a vorbirii. Se stie ca sensul cuvantului reprezinta in acelasi timp unitatea ambelor functii ale vorbirii, precum si gandirii. Iar comunicarea ce nu se sprijina pe vorbire sau alt sistem de semne, este posibila doar in lumea animala, la nivel primitiv.
Comunicarea sprijina pe intelegere rationala si transmitere a gandurilor si emotiilor necesita un sistem de semne, prototipul careia este vorbirea omului. In acelasi mod nu e posibila comunicare fara sensuri. Pentru a transmite anumite emotii sau ganduri nu exista alta cale decat atribuirea acestora anu-mitor clase,grupe ceea ce necesita generalizare. Astfel comunicarea presupune generalizarea si dezvol-tarea sensurilor cuvintelor, iar generalizarea devine posibila in conditiile dezvoltarii comunicarii.
Asa dar,sensul cuvantului se examineaza nu numai ca unitate a gandirii si vorbirii,dar si ca unita-tea generalizarii si comunicarii, comunicarii si gandirii. Alta intrebare ce apare cand se vorbeste despre gandire si vorbire si legatura lor cu alte laturi ale constiintei este relatia dintre intelect si afectivitate.
S-a dovedit ca exista o unitate intre procesele afective si intelectuale. Astfel in orice idee se contine si atitudinea afectiva a omului fata de realitatea prezentata in aceasta idee. Se descopera astfel o interactiune reciproca intre necesitatile omului si directionarea gandurilor lui.
Metoda de cercetare aplicata permite descoperirea unitatii interioare a gandirii si vorbirii, relatia gandirii verbale cu intreaga activitate intelectuala.
Capitolul I
Concepte psihologice ale gandirii si vorbirii. Aspecte problematice
1.1. Fundamentele genetice ale gandirii si vorbirii
1.Anitei Mihai, Psihologie experimentala, Polirom, 2007.
2.Arens, W.F., Contemporary Adeverising, 8/e, McGraw Hill/Irwin, Boston, 2002.
3.Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.S., Introducere in psihologie, Bucuresti, Ed. Tehnica, 2002.
4.Cosmovici Andrei, Psihologie generala, editura Polirom, Iasi, 1996.
5.Piaget J., Psihologia inteligentei, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1995.
6.Popescu Neveanu Paul, Dictionar de psihologie, editura Albatros, Bucuresti, 1978.
7. Zlate Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, editura Polirom, Iasi, 1999.
8. Zlate Mielu, Fundamentele psihologiei, editura Pro-Humanitas, Bucuresti, 2000.
9. www.regielive.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
