Străbunica mea

Strabunica mea se numeste Maria, are 84 de ani si este bunica mamei mele.

M-a impresionat mereu povestea ei de viata.

Cand avea varsta de 7 ani, tatal ei a murit dupa o lunga si grea suferinta. A fost o mare lovitura pentru familia saraca si numeroasa din care facea parte, mai avea doua surori gemene de 4 ani si un frate de doi ani.

Lovita de durere, mama lor s-a stins destul de repede, cand mamaie Maria abia implinise 14 ani.

Desi era o eleva foarte silitoare, cu o dorinta imensa de cunoastere si o inteligenta extraordinara, strabunica mea n-a reusit sa termine decat 8 clase primare.

In zadar au incercat cadrele didactice sa gaseasac o solutie pentru a-si continua studiile a fost imposibil sa-si poata parasi fratii mai mici care aveau atata nevoie de ea.

Peste ani, un coleg de clasa care provenea dintr-o familie instarita, dar care nu era atat de bun la invatatura insa, intre timp ajunsese director general la o uzina din Ploiesti, a venit la ea si cu parere de rau i-a spus:

- Maria, oare daca aveai posibilitati sa-ti continui studiile, unde ai fi ajuns?

Mamaie Maria i-a explicat ca este multumita de viata ei, de faptul ca a fost o croioreasa care facea haine de lux pentru doamne din tot judetul si ii multumeste bunului Dumnezeu ca, si acum la varsta ei, reuseste sa aiba singura grija de ea si de frumoasa ei gospodarie.

Alaturi de mama mea sunt mandru de mamaie Maria si ii doresc sa mai traiasca multi, multi ani.