Califatul Arab

TITLUL XI CALIFATUL ARAB. DREPTUL

MUSULMAN

1. PRIVIRE ISTORICA

a) AR ABIA PREISLAMICA

Leaganul de formare a societatii arabe, a statului arab si a islamismului 1-a constituit Peninsula Arabica1.

Pe la inceputul secolului al VIMea, in legiunile centrale si nordice ale Arabiei incepuse procesul de descompunere a oranduirii patriarhale, desi arabii continuati sa fie inca desrul de strans legati atat de ginta, cat si de trib. Fiecare arab trebuia sa-si sacrifice viata pentru ginta sa, iar intreaga ginta era obligata sa apere pe oricine facea partea din ea.Daca unul din membrii gintii era ucis, intreaga ginta avea obligatia sa se razbune pe ginta ucigasului, pana cand acesta oferea o despagubire. Procesul de trecere a beduinilor la viata sedentara a fost ingreunat de lipsa de pamant prielnic pentru agricultura.

b) APARITIA ISLAMISMULUI

In actiunea de consacrare pe plan ideologic a societatii si de accelerare a formarii statului-unificat prin unirea triburilor arabe, un insemnat rol a jucat islamismul. Aparitia islamismului a fost pregatita de existenta, in credintele arabe preisiamice, a conceptiei despre o zeitate principala (Allah},, ca si-de influenta conceptiilor mozaice si crestine despre o divinitate unica (Jahve, Dumnezeu)."

Creatorul, sub forma unui sistem coerent si.unitar, ar noii religii si propovaduitorul ei a fost Mahomed (570-632). Expunerile sale, notate de catre discipolii sai, au fost adunate in Coran, care cuprinde invataturile de baza ale islamismului. indatoririle inderogabile ale oricarui musulman adult unde cuprinse in celebra invatatura a "celor cinci stalpi" (arkan), stalpii care

sustin edificiul islamismului.

Prima regula a cultului musulman este marturisirea de credinta (sahada). Consta in rostirea zilnica -- psalmodiata de cinci ori pe zi si de muezin din inaltimea minaretului -- a formulei: "Allah este singurul Dumnezeu, iar Mahomed este profetul sau". Prin rostirea acestei formule credinciosul devine un om care "se daruieste lui Dumnezeu" (mustim; lb. turca mii siilman), -- caci ea implica declaratia de supunere (islam).

A doua, este rugaciunea canonica (salai) -- rostita de cinci ori pe zi, si numai in limba araba, oricare ar fi limba materna a credinciosului. Ea trebuie rostita cu fata indreptata in directia (qibla) orasului sfant Mecca,4 si este pregatita de chemarea (adari) celui care, din minaret, ii

cheama pe credinciosi la rugaciune muezinul (muadzin). Rugaciunea in comun [gluma -- "adunarea") avea loc vinerea la amiaza -- "ziua adunarii" -- la moschee (masdjid)A

Rugaciunea rituala consta intr-un ansamblu de gesturi si de vorbe riguros fixate, care cuprindea aplecari ale corpului si prosternari, incepea printr-o formula de sacralizare si se termina printr-un salut de desacralizare.

Al treilea act ritual obligator, este opera de binefacere, ajutorarea aproapelui, ac^de responsabilitate si de solidaritate sociala. Acest act filantropic consta fie intr-un impozit obligator, danie rituala -- zakat2 -- fie intr-o contributie voluntara (sadaqa). Zakat are

menirea de a reaminti permanent ca orice bogatie, orice lucru, ii apartine lui Dumnezeu, si ca deci individul nu poate dispune de ele dupa bunul sau plac, pentru ca fiecare om este un membru al comunitatii.

A patra indatorire, absolut obligatorie, era postul (siyam) Ramadanului.

Timp de 30 de zile, de la rasaritul pana la apusui soarelui, toti adultii, musulmani, incepand de la varsta de 14 ani, erau obligati sa se abtina de a lua ceva in gura sau de a avea raporturi sexuale.4 De asemenea era interzisa inhalarea fumului de tutun, administrarea injectiilor, de a mirosi vre-un parfum (inclusiv o floare).

Juristii trebuisera fireste sa studieze in detaliu cazurile de violare a Postului intr-un spirit legalist, pe care-1 ilustreaza, de pilda, citatia urmatoare: ,,Femeile care, torcand inul, apuca firele cu gura ca sa le uneasca, pot ele sa exercite aceasta meserie in timpul postului de ramadan? Daca inul este din Egipt, lucrul este permis; el ar fi insa oprit daca inul ar fi de Dimma, caci acesta are un anumit gust ce se raspandeste in gura."

Dar obligatiile pe care aceiasi juristi le impuneau in cazul calcarii voite a Postului sunt poate mai importante pentru a arata caracterul profund al acestui rit: ,,Credinciosul care rupe Postul prin legaturi trupesti, scriau ei, trebuie sa reinceapa postul, pentru rascumparare, dupa luna ramadanului, si mai trebuie sa dezrobeasca un sclav. Daca nu gaseste sclav, el va posti timp de doua luni la rand. Daca este incapabil de a face acest post, el va hrani saizeci de saraci."