Vechea cetate de scaun Targoviste este strabatuta de paralela 44- 56- si de meridianul 25- 26- si este situata in Campia Subcolinara a Targovistei, parte a Campiei Piemontane, inalte, a Ialomitei (200-300 m altitudine), la zona de contact dintre Subcarpati si Campia Romana propriu-zisa.
Aceasta straveche asezare urbana are o altitudine maxima de 295 m deasupra nivelului marii, cea minima fiind de 263 m, iar altitudinea medie absoluta este de 280 m.
Relieful
Campia inalta a Targovistei cuprinde interfluviul Dambovita- Ialomita pana la contactul cu "campia de divagare", joasa si monotona, fiind o prelungire a campiilor subcolinare.
Campia este desprinsa din uniformitatea Campiei Romane, Targovistea fiind asezata in sectorul subcolinar al acesteia - parte a Campiei Piemontane inalte a Ialomitei -, si in vecinatatea Dealurilor Subcarpatice - la nord, Pintenul Magurii - la est si Piemontul Candesti - la vest.
Hidrologia
Municipiul Targoviste si teritoriile localitatilor suburbane Doicesti, sotanga, Aninoasa, Razvad si Ulmi sunt strabatute de raul Ialomita de la nord-vest - sud-est pe o distanta de 18 km, raul delimitand vatra orasului spre est. inca de la intrarea sa in oras, raul curge pe sub terasa inalta si rapoasa a malului drept, supusa eroziunii laterale, dar dupa 500 m, albia minora se abate spre est. Prima terasa a fost amenajata din vechime pentru irigat si pentru culturile de legume, largindu-se treptat, spre sud, pana la 600-700 m. Terasa de pe malul stang se inclina usor pana la piciorul Dealului, avand o largime de cca. 2 km.
Valea alohtona a Ialomitei si cateva paraie cu vai autohtone au panta de scurgere sub 3% fata de nivelul general al campiei, adancimea variind intre 1-10 m, debitele fiind influientate de caracteristicile climatice.
in zona Targoviste, lunca Ialomitei are o dezvoltare asimetrica, cu acumulari intense, grinduri si ostroave, tendinte de meandrare si de aluvionare periferica.
Depozitele teraselor, in majoritate, provin din remanierea pietrisurilor de Candesti. Zona terasei inferioare a Ialomitei (care cuprinde toata suprafata construita a Targovistei si zona inconjuratoare folosita pentru agricultura) este dezvoltata atat pe malul drept, cat si pe malul stang, dezvoltarea maxima avand-o pe malul drept, peste 3 km latime, inclinarea redusa (1-2%), versantul bine conturat spre lunca raului si inaltat cu aproximativ 15 m fata de albia majora.
Terasa de interfluviu de sub Dealul Teis apare bine conturata si se continua pana la sud de Targoviste-Priseaca-Dragomiresti, cu o inaltime de 25-30 m, favorabila evolutiei asezarilor.
Debitul mediu al raului este de 9-13 m3/s. Fluctuatiile sezoniere au loc in lunile aprilie-mai, de la 12 la 15 m3/s (debit maxim), la 3 - 4 m3/s (debit minim).
Regularizarea albiei si devierea apelor pe Iazul Morilor si pe canalul deversor Ialomita-Ilfov, au impus amenajarea a doua baraje de retentie, unul in aval de Podul Teis, si altul in aval de Podul Valea Voievozilor, protejand cele doua poduri si atenuand eroziunea in adancime a albiei.
Pe la piciorul terasei inalte de pe malul drept al Ialomitei, pe o lungime de 4 km., curge Iazul Morilor- lucrare hidrotehnica mentionata in documente inca din vremea lui Mircea cel Batran, ca una dintre principalele artere economice ale Targovistei de altadata. Acestei stravechi lucrari hidrotehnice i s-a adaugat alta (intre anii 1971-1975), pe la limita de sud a orasului, pe o lungime de 6 km., un canal ce asigura alimentarea acumularilor pentru irigatii in perioadele secetoase.
Campia inalta a Targovistei, inclinata pe directia nord-vest (350m altitudine la sotanga) si sud-est (150 m altitudine la Bilciuresti), se ingusteaza pe interfuviu la numai 7-8 km latime si este drenata de o retea deasa de paraie: Ilfovul (izvorand din Dealul Teisului), Baranga, Crevedia, Racovita, Mierea.
Paraul Milioara este canalizat pe santul Cetatii din secolul al XVII - lea, si, apoi, deviat spre raul Ilfov, iar Paraul Targovistioara a fost abatut pe fundatura Ulitei Brasovului, la nord de Curtea Domneasca, dupa ce a curs, pana in secolul al XVI-lea, pe la vest de prima curte voievodala. Aceste doua paraie aproape ca nu se mai cunosc, pentru ca singura lor sursa de alimentare o constituie apele meteorice.
in nord-vestul Targovistei este situat lacul Priseaca, pe drumul judetean Targoviste-Voinesti-Campulung.
Clima
Existenta climei temperat-continentale pe teritoriul Targovistei se motiveaza prin faptul ca paralela de 450- latitudine nordica reprezinta nu numai jumatatea distantei dintre Polul Nord si Ecuator, dar si dintre culmile Carpatilor Meridionali si Campia Romana, strabatand teritoriul municipiului pe la nord, pe linia sotanga-Doicesti-Aninoasa.
Masele de aer rece polar ocolesc arealul targovistean datorita prezentei dealurilor inconjuratoare. Beneficiind de apararea naturala impotriva vanturilor dominante, datorita barajelor oferite de Culmile Subcarpatilor externi, care o impresoara spre nord-vest (Masivul Spatarelul - Mitropolia, cu altitudine maxima de 693 m) si nord-est (Dealul Manastirii, altitudine maxima de 425 m), Targovistea este caracterizata de un microclimat specific urban, cu ierni blande, uneori prea blande, si veri aproximativ racoroase, cu o temperatura medie anuala de + 9,9 - C (izoterma de + 10- C contureaza limita nordica a campiei si traverseaza de la vest la est Campia inalta a Targovistei). Circulatia aerului fiind slaba, frecvent se produc inversiuni de temperatura. Numarul zilelor senine este in medie de 110-120 / an, iar al celor acoperite de 120-140/an. Orientarea nord-vest - sud-est a Vaii Ialomitei si fragmentarea reliefului fac ca, la Targoviste, vanturile din nord-vest sa aiba o pondere de 23%, in timp ce vanturile din directia nordica sa aiba o frecventa de numai de 37% Viteza lor medie variaza intre 1-3
1.Grecu,Florina (2004) - "Hazarde si riscuri naturale", Editura Universitara, Bucuresti
2.Ielenicz,Mihai (2007) - "Geomorfologie" Editura Universitara, Bucuresti
3.Paun, Costica (2001), - "Clima judetului Dambovita ", Editura Oraj, Targoviste
4. Pisota,Ion, Zaharia,Liliana, Diaconu Daniel (2005) - "Hidrologie" Editura Universitara, Bucuresti
5. www.mmediu.ro/departamentul_ape
6. www.stirilocale.ro
7. www.apmdb.ro/poluarea_apelorFLORINA,(2004), Hazarde si riscuri naturale, 168 p.,
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
