Dominația otomană

In momentul in care Tarile Romane reusesc sa devina sufficient de independente de unguri sau polonezi si se pot dezvolta oarecum liber, apare o noua putere: turcii otomani; numele de "otomani" este preluat de la numele unuia dintre fondatorii lor, Osman. Otomanii apar in Antalia, pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin.

Primii turci care au trecut Bosforul au fost adusi de imparatul bizantin Ioan Cantacuzino intre 1341-1355.Disputele interne din Imperiul Bizantin erau atat de violente incat imparatul Ioan Cantacuzino se bate cu propriul sau ginere, Ioan Paleolog, iar pentru aceasta lupta intre bizantini, imparatul cheama in ajutor ostasi turci otomani de dincolo de Bosfor. Turcii odata ajunsi pe pamantul Europei, la nord de Bosfor, nu vor mai pleca. Asa incepe incercuirea Constantinopolului incetul cu incetul de catre descendentii lui Orkan, sultanul otomanilor, care trece primul Bosforul.(1)

Expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a avut efecte negative asupra existentei si evolutiei generale a Tarilor Romane. La inceputul sec. XV Dobrogea a ost integrata Imperiului Otoman. Treptat, acesta a cucerit si transformat in raiale o serie de orase-cetati ale Tarii Romanesti si Moldovei :Turnu, Giurgiu, Chilia, Braila, Cetatea Alba si Tighina. Treptat, Moldova si Tara Romaneasca intrau in sfera de influenta a otomanilor. Regimul dominatiei otomane cuprindea, pe linga plata tributului un lung si variat sir de prestatiuni deosebite, atit prin natura cit si prin beneficiarii lor. Haraciul a fost principala obligatie a Tarii Romanesti si Moldovei. Haraciul Tarii Romanesti porneste de la aproximativ 10.000 de galbeni in sec. XV pentru ca apoi, in sec. XVI sa creasca vertiginos si astfel, la 1524 ajunge la 24.000 de galbeni, in 1567 la cca. 65.000 de galbeni si, probabil, la 155.000 in 1593. Acesta este punctul maxim atins de haraciul Tarii Romanesti in tot cursul vremii cit a fost platit. Haraciul Moldovei porneste in 1456 de la 2.000, in 1527 ajunge la 10.000 de galbeni, iar in 1593 ajunge la 65.000 de galbeni. Alaturi de plata haraciului , obligatie de stat cu caracter de stricta periodicitate , se impun si contributii banesti extraordinare mergind tot in folosul Imperiului si determinate de nevoile lui militare.

Peschesurile la fel de vechi ca si haraciul sint daruri in bani si natura fata de sultan si fata de un grup tot mai larg de dregatori otomani. Stiri sigure din a doua jumatate a sec. XVI arata constant ca valoarea peschesurilor este egala cu cea a haraciului. Treptat, ocuparea tronurilor in Moldova si Tara Romaneasca se va face prin cumpararea acestora in urma unui adevarat mezat. Petru Rares platea aproape 150.000 de galbeni pentru cumpararea tronului, iar Petru Cercel platea 1.160.000 de galbeni. in perioada 1581 - 1590, cheltuielile anuale ale Tarii Romanesti fata de Poarta se ridicau la 650.000 de galbeni, suma reprezentind valoarea a 1275 de sate, calculata la pretul mediu de vinzare a satelor din acea vreme. Alaturi de aceste enorme plati in bani trebuie sa adaugam prestatiile in natura si in munca precum si prejudiciile izvorite din comertul de monopol. Un document din 1587 arata ca domnul Moldovei Petru Schiopul trimitea 3.000 de care si 15.000 de salahori pentru a ridica, pe cheltuiala sa, cetatea Oceakov distrusa de cazaci. Un raport din aceasta vreme al raguzanului Ioan de Marini Poli vorbeste de asemenea despre grinele fara de numar, animale si alte provizii care se iau in fiecare an de catre turci.

_________________________________________

(1)-Neagu Djuvara, ,,O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri" , Editia a IV-a , Editura Humanitas, Bucuresti, 2002, pag 75-76.

Monopolul comercial

Legaturile comerciale cu lumea turceasca, anterioare epocii de aservire si dezvoltindu-se paralel cu intensificarea relatiilor politice, se transformau in insasi esenta lor, tocmai o consecinta a subordonarii celor doua tari. Extinsa asupra principalelor produse ale economiilor celor doua tari si putind merge pina la interdictia totala a exportului in alte directii decit aceea a Imperiului, monopolul comercial al Portii se realiza pe mai multe cai.

Mai intii sint livrarile prin intermediul statului, care face oficiul de colector. Sint trimise, la cererea sultanului, importante cantitati de cereale, cai si oi.

A doua cale era aceea prin care statul avea doar misiunea de a organiza si supraveghea transporturile care erau insotite de stapinii produselor ce urmau sa fie vindute.

Cea de-a treia modalitate, care va cunoaste si cea mai larga folosire, este aceea a cumpararii directe de la producator, cu concursul statului de catre negustorii veniti din Imperiu. Numeroase documente ale sec. XVI si XVII mentioneaza ca Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania erau ,,trei mari, bogate si vesnice camari care aduc provizii Constantinopolului: grine de tot felul, animale, brinzeturi, unt, miere si fructe de vara si iarna". ,,Chelarul imparatiei" se vor numi Tarile Romane in mod oficial abia intr-o epoca mai tirzie; in realitate, insa, ele sint acest chelar inca din a doua jumatate a sec. XVI. Regimul economic al dominatiei otomane, asa cum se constituie el in a doua jumatate a sec. XVI, are o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii romanesti. Rolul sau est e unul negativ, de frinare a dezvoltarii economice a Tarilor Romane. O analiza atenta a comertului romano-otoman arata ca Tarile Romane, desi beneficiau de o piata importanta si sigura pentru produsele lor, aveau pierderi din cauza preturilor mai mici impuse de negustorii turci. Desi, in anumite perioade, exportul romanesc a inregistrat beneficii, ele nu s-au investit in economia romaneasca, deoarece s-au intors in capitala otomana sub forma contributiilor financiare anuale sau trienale impuse Moldovei si Tarii Romanesti. Transilvania, care a avutobligatii financiare catre Poarta mult mai reduse decit Moldova si Tara Romaneasca, mentinindu-si legaturile economice cu Europa Centrala, a avut mai putin de suferit de pe urma intrarii economiei sale in orbita celei

*** "Isvoria economiei nationale a Romaniei", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

Axenciuc, V. "Introducere in istoria economica a Romaniei", Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 1995

Constantinescu, N.N. "Istoria economica a Romaniei", Editura Economica, Bucuresti, 1997

Djuvara, N "O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri", Editia a IV-a, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002

Muresan, M., Muresan, D. "Istoria economiei", Editura Economica, Bucuresti, 1998