Gestionarea și eliminarea deșeurilor

1.Regimul juridic al gestionarii si eliminarii deseurilor

Societatea de consum a adus, pe langa binefacerile sale, si multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic si juridic privind existenta deseurilor si cerinta eliminarii (diminuarii) acestora.

Una dintre numeroasele probleme ale vietii moderne o constituie cea a stocarii, neutralizarii ori eliminarii deseurilor. Din punct de vedere al provenientei lor, acestea pot fi: deseuri menajere, deseuri industriale, deseuri agroalimentare si deseuri nucleare.

1.1.Deseurile menajere

Aceasta categorie de deseuri cuprinde in special gunoaiele menajere propriu-zise, gramezile de deseuri, deseurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane) etc.

Cantitatile de deseuri casnice produse, difera de la o tara la alta, in functie de nivelul de dezvoltare, traditie, etc. Astfel, in 1990, un francez arunca zilnic 1 kg de gunoi, cantitate comparabila cu cea produsa de catre ceilalti vest-europeni, dar inferioara de aproape doua ori celei produse de un american ori un canadian.

Se constata in ultimele decenii cresterea ponderii, in cadrul deseurilor menajere, a hartiei si a cartonului, a materialelor putrescibile etc.

Tratamentul deseurilor menajere. Principala cale o constituie in acest sens reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabila de la o tara la alta, de la o epoca la alta. De exemplu, in Franta, incinerarea este folosita de 45% din populatie, fata de 8% care foloseste compostajul si 45 %, descarcarea ,,controlata".

In Italia, compostajul nu priveste decat 2-3% din gunoi; in Marea Britanie, incinerarea acestor deseuri vizeaza 40 % din populatia urbana. In alte state dezvoltate, incinerarea variaza de la cca 10 % ( America de Nord) pana la peste 70% (Japonia, Elvetia).

Fiecare procedeu de tratare are avantajele si dezavantajele sale:

a.compostajul: priveste mai ales partea fermentabila (cca 50% din total) a gunoaielor (deseuri alimentare, hartie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul consta in lasarea deseurilor mai multe luni in aer liber, sa fermenteze. Apoi, in uzine, are loc operatia de compostare, care da nastere la asa-numitele ,,humus-uri" ori elemente chimice in cantitate slaba, precum magneziu, cupru, zinc etc.

Imprastierea gunoiului pe camp (,,mocirlele verzi") este cunoscuta inca din antichitate, Aceasta metoda, la fel ca astazi compostajul, a suferit concurenta ingrasamintelor chimice (mai concentrate si astfel mai usor manipulabile), precum si efectul negativ al prezentei crescande in deseuri a sticlei, metalului ori materialelor plastice, putin apreciate de catre agriculroti. Pentru a inlatura acest ultim inconvenient, compostajul necesita o triere prealabila, care adeseori lasa mult de dorit.

b.incinerarea : vizeaza partea combustibila a deseurilor menajere. Contrar uzinelor de compostaj, care reclama spatii intinse, incinerarea este o solutie ,,compacta" utilizata cu precadere in cazul marilor aglomeratii urbane. Din pacate, deseurile menajere sunt un combustibil destul de sarac - de cca cinci ori mai putin caloric decat carbunele - si, in afara de aceasta, foarte eterogen. In interiorul cuptorului sunt necesare o buna aerare si un amestec al deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea consta in epurarea fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de severa, risca sa scumpeasca cu 20-50% pretul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si neutralizarii acidului clorhidric (degajat in special prin combustia PVC).

c.depozitarea: ramane procedeul cela mai frecvet in tarile dezvoltate. Depozitariel brute, sunt in general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supusee unui control si unor reguli speciale de realizat. ,,Depozitarea controlata" consta in a nivela la intervale scurte de timp ( lao zi sau doua) si a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori pamant. Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu rezolva toate problemele delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie sa fie tans, apele de ploaie care se infiltreaza si polueaza trebuie sa fie recuperate si tratate in scopul de a se evita orice contaminare a apelor subterane. ,,Biogazul" care rezulta din fermentarea interna a gunoaielor depozitate trebuie captat si imprastiat (existand riscul de mirosuri si de ezplozie). In sfarsit, trebuie prevazuta reamenajarea sitului dupa exploatare.

1.C. Pumnea; G. Grigoriu - ,,Protectia mediului ambiant" , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

2.Mircea Dutu - ,,Dreptul mediului - TRATAT - Abordare integrata" - Volumul II, Editura Economica, 2003

3.Legea nr. 426 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor

4.Hotararea privind depozitarea deseurilor in conformitate cu normele europene si rezultatul negocierilor Capitolului 22 - Mediu. - din 22 Aprilie 2005

5.www.gestiuneadeseurilor.ro - ,,Manual privind activitatile specifice din domeniul gestiunii deseurilor municipale" - ,,Evacuarea ecologica a deseurilor urbane" si ,,Dezvoltarea gestionarii deseurilor in Europa"