Politica de mediu în Uniunea Europeană

Aparuta pe agenda de lucru europeana la inceputul anilor 1970, preocuparea pentru mediu

dobandeste un caracter distinct odata cu semnalarea, de catre Clubul de la Roma, a diminuarii

resurselor naturale si a deteriorarii rapide a calitatii apei, aerului si solului. Au trecut doi pana

la crearea politicii comunitare de mediu, in 1972 si de aici la dezvoltarea acesteia ca una

dintre cele mai importante politici comunitare. Importanta sa nu este datorata anvergurii

fondurilor alocate (care nu depasesc fondurile de care dispun politica regionala sau politica

agricola) ci faptului ca politica de mediu a devenit politica orizontala a Uniunii Europene,

aspectele de protectie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte politici

comunitare. Prin adoptarea strategiei dezvoltarii durabile ca element principal al campului

sau de actiune - adica prin preocuparea pentru natura ca mostenire si resursa a generatiilor

viitoare politica de mediu este permanent conectata la tendintele globale de protectie a

mediului, asa cum apar ele in urma evenimentelor internationale precum summit-urile de la

Rio (1992) si Johanesburg (2002), a protocolului de la Kyoto, etc. in plus, aceasta conectare

la si implicare in progresele internationale de mediu transforma Uniunea Europeana in

promotor global al dezvoltarii durabile.

Prin insusi caracterul ei, dezvoltarea durabila reprezinta nevoia de responsabilizare si

educatie pentru protectia mediului, iar acest aspect este reflectat de evolutia politicii

comunitare in ultimii ani, politica marcata de trecerea de la o abordare bazata pe

constrangere si sanctiune, la una mai flexibila, bazata pe stimulente. Astfel, se actioneaza in

directia unei abordari voluntare, in scopul de a promova aceasta responsabilizare fata de

mediu si a de a incuraja utilizarea sistemelor de management al mediului. Politica de mediu

nu actioneaza independent, ci reflecta interesul societatii civile in aceasta directie, manifestat

prin crearea a numeroase miscari si organizatii de mediu. Mai mult, in unele tari s-a ajuns la

crearea si dezvoltarea unor partide politice ,,verzi", cu un real succes in arena politica. Nu

trebuie insa uitate nici rezistenta - sau, mai bine spus retinerea si inertia care se manifesta,

atunci cand obiectivele de mediu par a limita competitivitatea industriala si cresterea

economica; insa acest aspect nu face decat sa sublinieze o data in plus nevoia unei abordari

concertate la nivel european si necesitatea existentei unei politici de mediu active si integrate,

capabila sa raspunda provocarilor care apar in plan economic.

I. Politica de mediu in UE

I.1. Momente cheie

Politica de mediu a Uniunii Europene a aparut ca domeniu separat al preocuparii comunitare

in anul 1972, impulsionata de o conferinta a Organizatiei Natiunilor Unite asupra mediului

inconjurator, care a avut loc la Stockholm, in acelasi an.

in 1973 a fost elaborat primul Program de Actiune pentru Mediu - PAM (1973-1977), sub

forma unei combinatii de programe pe termen mediu si de gandire strategica, care accentua

nevoia de protectie a apei si a aerului si care continea o abordare sectoriala a combaterii

poluarii.

in 1978 a fost adoptat al doilea Program de Actiune pentru Mediu - PAM 2 (1978-1982),

structurat pe aceleasi prioritati ca si PAM 1 si fiind, de fapt, o reinnoire a acestuia.

Anul 1981 a marcat crearea, in cadrul Comisiei Europene, a Directiei Generale pentru

Politica de Mediu, unitate responsabila pentru pregatirea si asigurarea implementarii

politicilor de mediu si totodata initiatoarea actelor legislative din domeniu. Astfel, politica de

mediu devine din ce in ce mai complexa si mai strans corelata cu alte politici comunitare.

in 1982 a fost adoptat al treilea PAM (1982 -1986), care reflecta influenta dezvoltarii pietei

interne in echilibrarea obiectivelor sale cu cele ale pietei. in plus, acest program de actiune

marcheaza trecerea de la o abordare calitativa a standardelor de mediu, la una axata pe

emisiile poluante.

Anul 1986 se individualizeaza prin adoptarea Actului Unic European (ratificat in 1997),

document prin care protectia mediului dobandeste o baza legala in cadrul Tratatului

Comunitatii Europene (Tratatul de la Roma, 1957). in 1987 a fost adoptat PAM 4 (1987-

1992), caracterizat prin aceeasi tendinta de coordonare cu evolutia si obiectivele pietei unice

ca si programul precedent. Un element de noutate al PAM 4 il constituie pregatirea terenului

pentru strategia cadru de dezvoltare durabila, adica promovarea conceptului de conservare a

mediului si a resurselor sale in vederea transmiterii aceleiasi mosteniri naturale si generatiilor

viitoare.

PAM 5 (1993 - 1999) a fost adoptat in 1992 si face trecerea de la abordarea bazata pe

comanda si control la introducerea instrumentelor economice si fiscale si la consultarea

partilor interesate in procesul de decizie. De asemenea, PAM 5 a transformat dezvoltarea

durabila in strategie a politicii de mediu. Tot in acest an a fost semnat si Tratatul Uniunii

Europene (Maastricht), ceea ce inseamna, in termeni de mediu, extinderea rolului

Parlamentului European in dezvoltarea politicii de mediu.

in 1997, politica de mediu devine politica orizontala a Uniunii Europene (prin Tratatul de la

Amsterdam), ceea ce inseamna ca aspectele de mediu vor fi in mod necesar luate in

considerare in cadrul politicilor sectoriale.

Anul 2000 reprezinta anul evaluarii rezultatelor PAM 5 si definirea prioritatilor pentru al 6-4

BIBLIOGRAFIE:

Adrese de web:

http://www.euobserver.com/

http://www.euractiv.com

http://www.gefonline.org

http://www.infoeuropa.ro

http://www.mappm.ro

http://www.mie.ro

http://www.un.or

Articole:

Relicovschi, Adina - ,,Politici in managementul mediului", Institutul European din Romania,

Bucuresti: 2000

Rapoarte:

"Romania curata - Program concret pentru sanatatea mediului", Bucuresti: aprilie 2002

"Raport asupra progreselor inregistrate in pregatirea pentru aderarea la Uniunea

Europeana in perioada septembrie 2002 - iunie 2003", Guvernul Romaniei :iunie 2003.