Forțele internaționalizării și globalizării

FORTELE INTERNATIONALIZARII SI GLOBALIZARII

1. Globalizarea afacerilor si implicatiile ei majore in management

Este deja un lucru arhicunoscut si recunoscut, fara echivoc, anume acela ca globalizarea a devenit un fenomen caracteristic si dominant al lumii contemporane, starile de lucruri locale, nationale, regionale iradiaza si formeaza acest fenomen care va modifica perceptia si filozofia generala despre existenta si dezvoltare, in toate domeniile si sferele activitatii umane.

Amploarea si profunzimea consecintelor ,,Schimbarii" - caracteristica dominanta a secolului 21 - prezentate de catre autorul citat unui interlocutor, la determinat pe acesta din urma sa exclame : ,, Opreste-te. Ce mi-ai spus imi taie respiratia", la care replica marelui savant a fost prompta si pilduitoare : ,, Invata-te sa respiri altfel, caci numai asa ne vom mai putea vedea si in viitor".

Firesc, tinand seama de impactul acestor perspective in viata noastra si mai ales in economie, in evolutia si comportamentul firmelor, in managementul acestora, a dus la aparitia managementului afacerilor internationale si face ca viitorul sa-l impuna ca un segment al managementului general de importanta vitala.

In economie, globalizarea se materializeaza prin formarea unor firme , care ies de pe piata lor locala, traditionala, si intra, tot mai profund, pe piata mondiala, deci pe piata globala. Globalizarea, astfel, devine, pentru aceste firme, o faza superioara a internationalizarii afacerilor lor. Aceste transformari au loc, insa, pe o scara larga, si astfel asistam la globalizarea vietii economice in ansamblul ei. Mergem, deci, spre o economie mondiala, spre o economie globala, construita pe un alt sistem de interdependente, transnationale , pe toate segmentele care o formeaza, productie, comert, finante, cercetare stiintifica si tehnologica, aliante manageriale, etc. Avem de a face cu un alt mediu de afaceri, care trebuie perceput, inteles si valorificat ca o oportunitate majora a viitorului.

Avem de a face, insa, cu doua concepte distincte, care trebuie percepute si tratate ca atare: conceptul de internationalizare a firmelor, care inseamna procesul de iesire a firmelor cu afaceri pe piata internationala si globalizarea, care inseamna formarea unor organizatii a caror piata este piata mondiala, piata globala, deci globalizarea este o forma superioara a internationalizarii afacerilor. Trecerea de la internationalizare la globalizare, inseamna comert mondial, strategii de piata la nivel global, o viziune general - globala asupra pietei.

Toate aceste mutatii sunt generate de cauze obiective, care daca nu sunt luate in seama expun firmele unor riscuri inca incalculabile. Redam, mai jos, o parte din aceste cauze :

- globalizarea stiintei si tehnologiei, ca urmare liberalizarii transferului de cunostinte, cunostinte la care nu secretul mai intereseaza, ci rapiditatea cu care sunt transformate in avantaj competitiv;

- globalizarea identificarii si valorificarii resurselor in general;

- globalizarea activitatii de marketing, cu efecte la scara globala, cum este, de pilda, fenomenul ,,cocalizarii lumii";

- formarea unui sistem financiar global, prin internationalizarea activitatii bancare, institutii financiare mondiale, circulatia libera a capitalurilor, liberalizarea si stimularea investitiilor straine ;

- globalizarea infrastructurii de comunicatii , care faciliteaza comunicatii si tranzactii in timp real, fluidizand, intr-un ritm fara precedent fluxurile economice si financiare;

- impactul tot mai profund al activitatii organismelor mondiale ( cum este cazul Organizatiei Mondiale a Comertului);

- efectul tendintelor de accentuare a integrarii economice regionale ( cum a fost cazul extinderii UE);

- adancirea diviziunii internationale a muncii si a interdependentelor intre economiile nationale, etc.

Trecerea la globalizarea vietii economice este reflectata de evolutia comertului mondial, de caracterul tot mai global al strategiilor de piata, care au in vedere mondializarea pietelor, de crearea unei economii globale intemeiate pe interdependente transnationale, in toate activitatile: productie, comert, servicii, finante, etc , bazate pe un nou mediu de afaceri, mult mai complex si mai dinamic, mai provocator pentru initiative mai performante, derulate prin liber schimb.

Aceste mutatii sunt reflectate , deja, ca tendinte, de cresterea comertului international, care devanseaza considerabil , ca ritm, productia industriala si PIB ( comertul international a crescut in ultimii 50 de ani de peste 80 de ori, in timp ce productia industriala a crescut doar de cca 10 ori, iar PIB de cca 9 ori), cea ce inseamna, ca, o parte tot mai mare a productiei, se realizeaza prin importuri, amplificand, astfel, schimburile la nivel global, adancind diviziunea mondiala a muncii.

Evolutiile aratate nu s-au realizat echilibrat, ci au accentuat ponderea Europei Occidentale, a SUA si Japoniei, care detin impreuna cca 6o la suta din comertul mondial, (cca 38, 15 si respectiv 7 la suta), obtinand mari avantaje de pe urma acestor evolutii, evolutii care trebuie sa fie luate in seama de catre celelalte tari si firme, in primul rand ca o provocare, pentru cresterea ponderii productiei internationalizate, in zonele si tarile exemplificate ponderea in PIB fiind ridicata si cu tendinte de crestere accelerata. In acelasi mod trebuie sa fie tratate si serviciile internationale oferite.

Concluziile care se impun atrag atentia asupra faptului ca desi factorii interni raman prioritari, performanta economiei nationale este conditionata, tot mai mult, de performanta participarii la circuitul mondial de valori materiale si mai cu seama intangibile, la dezvoltarea si valorificarea capitalului de cunostinte.

Afacerile internationale, in aceasta viziune, necesita un mod de conducere specific, un management de tip international, respectiv managementul afacerilor internationale, practicat la nivelul relatiilor dintre state, dintre organizatii nestatale si dintre intreprinderi nationale cu culturi diferite. Principalele mutatii care trebuie sa se produca in managementul firmelor, sunt, in esenta. urmatoarele:

- restructurarea intregii activitati de prevedere si adecvarea instrumentarului de realizare;

- organizarea adecvata a activitatii de piata, care presupune crearea de structuri corespunzatoare de producerea si distributia produselor si serviciilor, in noua perspectiva;

- restructurarea activitatii de comunicare, mai cu seama in domeniul cercetarii pietei si a promovarii afacerilor pe piata internationala;

- adaptarea produselor si serviciilor la noile piete si cerinte;

- restructurarea intregii activitati de negociere a afacerilor, care, se deruleaza intr-un alt cadru si in alt mediu de afaceri;

- perfectionarea si adaptarea sistemului decizional la noile conditii si cerinte;

- restructurarea intregii activitati de contractare a afacerilor , din aceleasi consideratii;

- selectarea si combinarea, dupa alte criterii a metodelor si tehnicilor manageriale

Luate individual si toate in ansamblu, deci, aceste mutatii au implicatii directe si profunde in managementul firmelor, usor si simplu de sesizat, impunandu-le o noua viziune asupra viitorului lor, o noua viziune asupra comertului international, o noua viziune asupra conceptiei si operationalizarii obiectului, subsistemelor si functiilor managementului acestora, aspecte asupra carora, firesc, vom reveni pe parcursul lucrarii.

2. Internationalizare firmelor si impactul ei in management

Conceptual, prin internationalizarea firmei, se intelege orientarea firmelor catre pietele externe, prin:

- promovarea exporturilor in proportie insemnata, cel putin 40 - 50 la suta din totalul vanzarilor;

- trecerea unor activitati de productie pe pietele externe;

- dezvoltarea exporturilor cu produsele realizate pe pietele externe, catre terte piete si catre tara de origine;

- cedari de marci, brevete de inventii, oferte in leasing international;

- exportul de capital.