Pelinul

Denumire in latina: Artemisia absinthium

Familie: Compositae

Denumire populara: Pelinul-alb, Pelinul-brun, Pelin-de-Rusalii

Descriere : Planta perena, ierboasa, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasa la baza. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifica treptat spre varf fiind de culoare argintie. Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse in mici capitule globuloase, grupate in raceme terminale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructul este o achena. Intreaga planta are o nuanta stralucitoare argintie si un gust amar si miros puternic.

Raspandire: Creste prin locuri necultivate si uscare, livezi, campuri, dealuri, pe langa locuinte, garduri, drumuri etc.

Produs vegetal: Frunzele si varfurile tulpinale inflorite.

Recoltare: Frunzele se culeg inainte de inflorire, in mai-iunie, iar ramurile florifere, in iulie-august, cand sunt complet inflorite. Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri, in locuri uscate si in locuri bine aerisite.

Se cultiva doua tipuri de pelin, ambele intens parfumate. Tipul traditional aminteste de lamaie, pe cand cel obtinut mai recent ("pelin camforat") are un miros mai intens si mai dominant.

Ambele tipuri, in ciuda amarelii lor pronuntate, sunt foarte potrivite pentru utilizari culinare.

Utilizari culinare

Pelinul, iarba mai mult decat demodata din punct de vedere culinar, abia daca mai este folosit astazi. Date fiind mirosul puternic si destul de neplacut de lamaie si amareala pronuntata, este dificil de gasit o aplicare. In orice caz, dozajul atent este esential. Pelinul este potrivit mai ales pentru carne.

Ca si pelinul negru, este bun pentru a aromatiza carnea mai grasa (porc, rata, gasca, oaie), constituentii sai amari imbunatatind digestibilitatea si stimuland apetitul.

Pe de alta parte, pelinul se mai poate folosi si pentru carnurile mai insipide (vitel, curcan), adaugand un gust interesant unor feluri altfel fara gust. Aceasta iarba pe jumatate uitata se potriveste bine experimentelor; de exemplu, se poate folosi pentru un bouquet garni mai neobisnuit (vezi patrunjelul).

Se spune ca pelinul se foloseste pentru a aromatiza prajiturile in Italia, dar nu se cunoaste nici o asemenea reteta. In plus, extracte din aceasta planta se pot gasi uneori in doctoriile pentru stomac sau in lichioruri.

Cateva retete pe baza de pelin:

Fierea plantelor: Pelinul

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare