Deteriorarea stratului de ozon

Ozonul este un gaz avand molecula formata din trei atomi de oxigen. Este situat in straturile superioare ale atmosferei la altitudine de peste 10-50 km, avand o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi concentrat in forma pura atunci ar avea un strat in jurul pamintului doar de 3 mm.

Misiunea principala a ozonului in straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultravilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viata vegetala de pe Pamant s-a adaptat la un anumit nivel de radiatii UV. Sporirea cantitatii de radiatie poate provoca distrugerea trepatata a lumii In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el atacand celulele plantelor prin inhibitia fotosintezei, intensifica procesele nocive ale smogului.

Ozonul propriu-zis, avand culoarea albastra si un miros puternic, se formeaza prin fotoliza moleculelor de oxigen (O2) sub actiunea radiatiilor UV si recombinarea atomilor de oxigen rezultati, cu moleculele de oxigen existente in atmosfera. Aceasta reactie se produce continuu de multe milioane de ani, insa compusii naturali de azot par sa fi mentinut concentratia de ozon la niveluri stabile, niveluri care totusi, la sol, ar fi toxice, periculos de respirat.

In ultimii ani, cantitatea de ozon distrusa, a fost mai mare decat cea refacuta. Exista numeroase substante care contribuie la deteriorarea stratului de ozon, cele mai nocive fiind C.F.C.-urile (cloro-fluoro-carburile) si halogenii (care contin brom). C.F.C.-urile sunt folosite la fabricarea frigiderelor, spray-urilor, spumei care sting incendiile, instalatilor de aer conditionat sau ca solvent de curatire in fabricile de circuite electronice. Acestea nu sunt usor degradabile, persistand in atmosfera intre 20 si 150 de ani, putand fi transportate usor de vant in stratosfera.

De asemenea eruptiile vulcanice puternice, au un efect indirect asupra stratului de ozon, din cauza cantitatii mari si eterogene de aerosoli care patrund in stratosfera si conduc la cresterea eficientei clorului in distrugerea atomilor de ozon.

Efectele degradarii stratului de ozon

- modificarea stratificarii termice a atmosferei cu aparitia modificarilor climatice

- cresterea intensitatii radiatiei ultraviolete cu efecte negative asupra organismelor vii

- asupra sanatatii umane degradarea stratului de ozon determina aparitia unor maladii ale ochilor, pielii si a unor maladii infectioase

- reducerea activitatii de fotosinteza asupra unor tipuri vegetale

- asupra ecosistemelor acvatice: dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate), dezvoltarea anormala a organismelor marine.

Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii globale. Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de sera, ,,gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului asupra mediului care i-a dat nastere. Primele ,,gauri" in stratul de ozon au fost identificate deasupra teritoriilor arctice si antarctice Aproximativ 3 % din stratul de ozon protector al Terrei s-a redus in ultimele trei deceniii si deasupra Canadei si SUA, iar deasupra Antarcticii stratul de ozon s-a redus cu 50-60%.

Studiile efectuate de specialisti au demonstrat ca expunerea prea indelungata la radiatii UV scade imunitatea organismului la subsrantele care patrund in corp prin piele si produce o serie de afectiuni ale ochilor, in special cataracta, deteriorarea corneei si a retinei. Este afectata si cresterea plantelor terestre si a culturilor agricole, precum si viata acvatica. In ultimii 40 de ani s-a constatat o crestere a frecventei bolilor maligne ale pielii (cancer), rata de crestere fiind in prezent de 10 ori mai mare decat in 1950. Cele mai afectate sunt persoanele care traiesc la latitudini ridicate in cele doua emisfere.

Termenul de gaura de ozon desemneaza fenomenul de rarefiere a stratului de ozon stratosferic deasupra Antarcticii. Fotografiile facute din satelit au indicat ca aceasta gaura se roteste in jurul Polului Sud si revine in pozitia initiala dupa o saptamana.

La nivelul stratului de ozon si deasupra acestuia radiatia UV nefiltrata rupe legaturile chimice din freoni(clorofluorocarburi) si are loc eliberarea atomilor de halogen. Acestia sunt extrem de reactivi si se combina cu un atom de oxigen din molecula de ozon cu care formeaza oxidul de halogen care este putin stabil si reactioneaza cu un atom liber de oxigen. Atomul de halogen astfel eliberat reactioneaza cu o noua molecula de ozon. In acest fel un singur atom de halogen poate distruge pana la o suta de mii de molecule de ozon.

La nivel mondial exista o serie de protocoale pt. Protectia stratului de ozon prin reducerea emisiilor de substante periculoase, cum ar fi:

Conventia de la Viena

Protocolul de la Montreal, datorita acestui protocol, sunt furnizate anual date statistice privind productia, importul si exportul de substante care deterioreaza stratul de ozon.