Fibre naturale

Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru imbracaminte. Daca pana la inceputul acestui secol necesitatile de imbracaminte erau satisfacute in totalitate de produsele naturale, la sfarsitul secolului, 70% din aceste necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat in ultimi 40 de ani intr-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci cand cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil in solventi sau sa se topeasca fara descompunere.

Tesaturile textile se caracterizeaza prin elasticitate, mladire si porozitate fina. Ele retin particulele suspensiei atat prin efectul de cermare cat si prin absorbtie. Au rezistenta mecanica redusa si se colmateaza usor. Sunt folosite ca suprafete filtrante intinse pe rame sau pe un support original si exceptional, in forma de pungi. Felul tesaturii, porozotatea, grosimea tesaturii, natura materialului tratarea ulterioara dau panzelor filtrate o mare varietate si adaptabilitate la conditiile de filtrare.

Procedeu de tratare cu polimeri prevede fixarea fibrelor in tesatura, cu ajutorul unor punti microscopice de masa plastica, unele de altele, pentru a le impiedica sa se deplaseze si sa se incalceasca. Astfel desi nu se modifica structura solzoasa a fibrelor, aceste sunt impiedicate sa se miste una in raport cu cealalta. Avantajele sunt multiple: procedeu nu necesita tratarea prealabila a fibrei, structura si calitatile aceste fiind pastrate intacte, iar tratarea se aplica tesaturii sau chiar confectiilor finite, prin simpla inmuiere intr-o solutie sau emulsie de polimeri. Pana in prezent au fost testate mai multe tipuri de polimeri pentru aceasta operatie. Cei mai indicati sunt cei care contin grupari ce permit formarea de legaturi chimice intre lanturile moleculare, constituind, dupa aplicare, punti de rasina insolubila, dar moale si elastica, fapt ce elimina pericolul ca stofa sa devina rigida.

Fibrele textile se impart in mai multe grupe :

Fibre naturale ;

Fibre artificiale ;

Fibre sintetice .

Fibrele naturale se impart in doua mari categorii :

Fibre proteice naturale ;

Fibre celulozice naturale .

Fibrele proteice naturale .

Parul de la animale (lana, parul din blana animalelor) sunt fibre proteice. Acestea ard mai greu decat matasea. Flama este rapida, dar este dificil sa fie intretinuta arderea. Aceste fibre sunt constituite din catene macromoleculare cu structura de proteine. Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele din matase naturala si lana.

Matasea naturala :

Matasea naturala este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogosile (secretia) viermelui de matase si, in general, arde repede, cu o flacara medie ca intensitate, miroase asmenea parului sau unghiei arse. Cenusa este usor faramicioasa. Matasea se stinge mai greu. Aceasta este puternic concurata de fibrele sintetice, ajungand in unele state sa fie inlocuita complet de fibrele sintetice. Industria matasii este dezvoltata in statele cu traditii in cresterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de Sud).

China - tara originala a matasii naturale, renumita prin matasea si adevaratele opere de arta obtinute din matasea naturala. Centrele sunt concentrate in China de Est si Sud-Est, renumit fiind centrul Shandong, L'Eshan, Anayang, Gaipeng, Luda, Qingadao. Alte tari producatoare de matase:

- Italia, cu centrele Padova, Como, Florenta;

- Franta, cu vestitul centru Lyon, prelucrand matasea din import;

- SUA, cu New York, New Jersey.

Un eveniment important l-a constituit introducerea in Europa a matasei din China, fapt care a generat ideea de a se incerca imitarea ei pe cale artificiala, idee ce a fost realizata industrial la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat in 1885 procedeul de producere a matasii ce-i poarta numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmata de denitrare.

Internet

Manual clasa a X a