Arta poetica reprezinta creatia in care poetul isi exprima propriile convingeri despre arta literara sau despre aspectele esentiale ale
acesteia: menirea literaturii, rolul scriitorului, cum trebuie sa fie opera literara. Ars poetica exprima un crez literar artistic, o profesiune de credinta, o conceptie despre literatura si arta.Este o specie prin definitie clasica cultivata inca din antichitate de Horatiu.
Creatia eminesciana se caracterizeaza printr-un numar mare de arte poetice.
La Eminescu nu se poate vorbi de o poezie programatica, ideile sale despre
arta nu se constituie in poezii antume, ci se regasesc in intreaga sa creatie, fie in publicistica, fie in poeziile despre arta,conceptiile sale despre conditia
poetului si menirea artei sale fiind exprimate in majoritatea creatiilor lirice.
Cateva creatii ale lui Eminescu directioneaza conceptia poetica, cele mai
multe fiind postume, desi unele fusesera scrise la inceputul perioadei de
creatie ori in plina maturitate: "Icoana si privaz","Odin si
poetul", "Iambul", "In zadar in colbul scolii".
Intre poeziile programatice antume se numara: "Epigonii", "Glossa", "Oda in metru antic", "Criticilor mei", care sunt si cele mai valoroase din punct de
vedere literar si profund filozofice.
Intelegerea, comentarea si valorificarea operei eminesciene e posibila
numai intelegand convingerile poetului privind actul de creatie, menirea si
destinul operei literare.
Artele poetice eminesciene dezvaluie universul creatiei sale artistice,
principalele structuri care alcatuiesc intreaga creatie.
Artele releva cultul poetului pentru creatia inaintasilor, exigenta fata de
contemporani, responsabilitatea fata de posteritate privind creatia
aristica. Releva menirea criticii literare, condamnarea mercantilismului in
arta, toate temele romantice:timpul si spatiul, categorii fundamentale ale
existentei, cosmosul in totalitatea sa sau numai fragmentar, imaginile
cosmogonice, natura si dragostea private intr-o relatie de stransa
interdependenta, mitul si visul, evocarea trecutului istoric, facerea si
desfacerea, luna, lumile siderale, muzica sferelor, conditia omului de geniu,
cristalul, regnul vegetal, statuile, nebunia, omul vesnic, speranta, iubirea
libera, precum si principalele mituri poetice fundamentale: al nasterii si al
mortii universului("Scrisoarea I","Memento
mori", "Gemenii"), istoriei ("Epigonii", "Scrisoarea a III-a"), dascalului
(inteleptul, magul, cugetatorul), mitul erotic, oniric, care insufleteste artele
sale, mitul regresiunii spre elementar care formeaza un spatiu prielnic pentru
spiritul romantic al poetului, mitul creatorului care exprima pozitia in lume
si rostul mai inalt al omului de spirit in raport cu toate celelalte experiente
ale individului si mitul literar (al poeziei), poezia fiind o muzica incorporata
in limbaj, inainte de a deveni idee sensibila.
Motivele tipic romantice cultivate in tematica lirica eminesciana sunt
relevate deasemenea in artele sale poetice: omul si istoria, raul din lume si
inechitatea sociala, panorama desertaciunilor omenesti, meditatia patriotica,
ingerul si demonul, titanismul si demonismul, somnul si visul, haosul si
universul, spatiile siderale, noaptea, comuniunea cu natura, erosul ideal si
"floarea albastra",cosmogonia (formarea universului),reunind tabloul
genezei cu cel al disparitiei civilizatiei umane, viata ca vis, izolarea omului
de geniu in lumea comuna, identitatea oamenilor prin destinul lor tragic,
dorul nemarginit de perfectiunea atinsa prin formele artei.
Rostul artei este sa dezvaluie universalul, adica realitatea permanent
posibila, verosimila si necesara.
Datoria poetului nu e sa povesteasca lucruri intamplatoare cu adevarat, ci
lucruri putand sa se intample in marginile verosimilului si ale necesarului.
Arta poetica poarta, desigur, pecetea gandirii vremii sale despre om si
lume si a limitelor stiintifice explicabile in epoca.
Arta poetica este fundamentarea teoretica a "bunului-simt" in literatura.
Cap I Intre romanticii europeni, Mihai Eminescu tine, prin vremea, spatiul si viziunea despre lume pe care le reprezinta, un loc proeminent, un loc aparte.
Calinescu, George "Viata lui Mihai Eminescu".Bucuresti, Cultura Nationala 1932, 480 pagini.
Calinescu, George "Opera lui Mihai Eminescu"vol. I-V. Fundatia pentru Literatura si Arta.
Calinescu, George "Eminescu, studii si articole"Editura Junimea, Iasi, 1978
Calinescu, George "Studii eminesciene, Editura pentru literatura,1965"
Calinescu, George "Opera lui Mihai Eminescu" (vol I-V), Editura Minerva,1976
Vianu, Tudor "Poesia lui Eminescu"-Editura Cartea Romaneasca 1930
Vianu, Tudor "Eminescu, in "Limba si Literatura", vol I, Bucuresti1955
Vianu, Tudor "Mihai Eminescu, Studii, editura Junimea,Iasi 1974
Lovinescu, Eugen "Mihai Eminescu".Editie Critica, prefata, note, bibliografie si indice de Ion Nuta.Iasi, Junimea, 1984
Lovinescu, Eugen "Critice"vol I-IX Bucuresti 1925-1929
Perpessicius "Editie critica a Operelor lui Eminescu, volIV, 1952, volV1958"
"Mihai Eminescu"-Opere Alese III ,Colectia "Scriitori Romani",Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965
"Mihai Eminescu-Opere alese, II Editie ingrijita si prefatata de Perpessicius "-Poezii Postume-Colectia "Scriitori romani", Bucuresti, Editura pentru literatura, 1964
Perpessicius "Jurnal de lector completat cu Eminesciana
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
