Prevenție în tuberculoza pulmonară cronică

Tuberculoza, una din cele mai raspindite si periculoase infectii pentru omenire, este in acelasi timp una din bolile cele mai vechi; ea si-a facut aparitia ca boala de mase in timpurile foarte indepartate, cind oamenii au inceput sa traiasca in grupe sociale compacte. Infectia tuberculoasa la om este datorita bacilului Koch. Raspindirea tuberculozei ca boala de mase este un rezultat al mediului, relatiile de productie din cadrul diferitelor orinduiri sociale modificind evolutia epidemiologica si clinica.

Conceptiile stiintifice despre tuberculoza din fiecare epoca, confruntate cu orinduirea economica a societatii din acea vreme, ne permit sa ne dam mai bine seama de factorii care au determinat diversitatea de aspecte epide- miologice si clinice ale bolii. Aceste conceptii despre tuberculoza, urmarite de-a lungul veacurilor, oglindesc orinduirea economica a societatii in epocile respective.

Tuberculoza a existat din cele mai vechi timpuri; leziuni tuberculoase au fost identificate pe numeroase mumii din epoca primelor dinastii egiptene, iar Barthels a notat leziuni tuberculoase ale vertebrelor pe un schelet din epoca de piatra.

In antichitatea greaca, cita vreme medicina era religioasa, singura men?tiune despre tuberculoza o constituie hemoptiziile; abia in secolul al IV-lea, cind frina religiei este atenuata mult si apare medicina laica, informatiile privitoare la tuberculoza se imbogatesc. Hippocrat, cu scoala medicala din Cos, cunostea o boala, ftizia, legata de ulceratii ale plaminului, care proveneau din degenerarea unor tumori sau tuberculi (fimata). Ca simptome cardinale ale bolii figureaza febra, tusea, expectoratia, junghiul, casexia. Hippocrat face legatura dintre hemoptizii si ftizie, semnaleaza prognosticul grav al enteritei la ftiziei si banuieste contagiozitatea bolii. Tot el descrie sucusiunea pentru cercetarea exsudatelor, ceea ce inseamna ca practica auscultatia.

Hippocrat trata tuberculoza prin repaus, sedere la tara, bauturi flegmagoge si alimente hranitoare, in special cereale.

Bineinteles ca tot ceea ce antichitatea a cunoscut ca ftizie era reprezentat numai prin aspectul tuberculozei in stadiul ei inaintat sau terminal de con- sumptie, topire, de unde si numele de ftizie, care era deci departe de a cuprinde tot ceea ce aceasta notiune imbratiseaza astazi. De asemenea cu siguranta ca ingloba si multe boli straine de tuberculoza, dar asemanatoare ei prin unele din simptomele lor.

Cu inceputul Renasterii, cind sint puse premisele unei noi orinduiri eco?nomice a societatii, medicina incepe si ea sa progreseze. Luptind impotriva obscurantismului catolic si a inchizitiei, medicii isi permit sa faca disectie, sa studieze anatomia si apoi anatomia patologica. De abia in secolul al XVII-lea, Silvius De le Boe, profesor la Amsterdam, face o noua descriere a tuberculilor, de asta data de o semnificatie mult mai importanta, deoarece el este primul care are intuitia legaturii dintre tuberculii pulmonari si ganglionii scrofulosi, largind astfel cadrul tuberculozei, de la o infectie limitata la plamini, la o boala putind interesa si alte organe.

Laennec afirma ca toate leziunile ftizice sint univoce, adica de aceeasi natura in esenta lor, constituite dintr-o substanta unica, anume materia tuber?culoasa, mai intii cenusie si transparenta, apoi galbena si opaca. Ea se poate dezvolta in plamin sub doua forme principale:

a) corpi izolati (tuberculi si granulatii miliare);

b) infiltratii.

In evolutia lor, leziunile tuberculoase se pot ramoli devenind asemenea puroiului, iar evacuarea puroiului prin bronhii lasa excavatii sau caverne tuberculoase.

Identitatea (de natura) a acestor doua feluri de formatiuni (granulatii si infiltratii) se bizuie pe coexistenta lor constanta in acelasi plamin.

Al doilea argument este identitatea de evolutie; si intr-un focar si intr-altul, ramolitia incepe de la centrul iormatiunii si se intinde spre periferie. Asadar, nu orice fel de tubercul este propriu ftiziei, ci numai acela care sufera aceasta transformare; de asemenea, nu orice ulceratie a plaminului este de natura tuberculoasa, ci numai aceea care a trecut prin stadiile de mai sus.

Tuberculii se pot intilni in toate organele, pina si in oasele rahisului si ale craniului.

De altfel este foarte rar ca la ftizie numai plaminul sa contina tuberculi, de cele mai multe ori ei se gasesc concomitent si in intestine, pe care ii ulcereaza.

Rareori, formarea tuberculilor incepe in alte organe, in special in seroase sau ganglioni si dezvoltarea lor in plamini este produsul unei eruptii secundare.

In 1882, Robert Koch descopera bacilul tuberculozei pe care-1 coloreaza, il pune in evidenta in toate leziunile tuberculoase, il cultiva si, inoculand aceste culturi la animale diverse, reproduce toate leziunile carac?teristice tuberculozei. Din aceste culturi, el prepara tuberculina; pe baza cer?cetarilor sale experimentale, deschide calea pentru studiul imunitatii in tuber?culoza si, in fine, preconizeaza primul plan de profilaxie rationala a tuber?culozei prin suprimarea si sterilizarea expectoratiei tuberculosului, vehicul principal, fara a neglija insa nici laptele vacilor tuberculoase, care este al doilea vehicul important.

Descoperirea lui Koch convine clasei sociale burgheze si cercetarile sunt indreptate numai in a considera tuberculoza ca orice boala infecto-contagioasa si nu si ca o expresie a mizeriei, ce rezulta din exploatarea de clasa; curand s-a observat ca aceste cercetari au dat gres.

Totusi prin descoperirea lui Koch, diagnosticul tuberculozei face un progres hotaritor; acestuia vine sa i se adauge in 1896 descoperirea de catre W. K. Rontgen a razelor care ii poarta numele; patologia pulmonara si in special diagnosticul tuberculozei au tras cele mai mari foloase de pe urma acestei noi metode.

1. AIDS epidemic update - Biroul regional SIDA, Copenhaga, Decembrie 2007;

2. Bilbie V, Pozsgi N - Genul Mycobacterium. Bacteriologie Medicala vol II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985;

3. Bogdan MA, Corlan E, Tuberculoza. Pneumologie, Ed. Univ. Carol Davila, Bucuresti, 2008;

4. Botianu AV, Tuberculoza pulmonara chirurgicala. Curs de chirurgie toracica, vol. I, UMF, Tg. Mures, 1996;

5. Diaconescu C, Homorodean D, Recoltarea produselor patologice. Examenul microscopic si prin cultura. Ghid diagnostic bacteriologic al tuberculozei. M.S., Bucuresti, 1998;

6. Didilescu C, Marica C, Tuberculoza: trecut, prezent si viitor, Ed. Universitara ,,Carol Davila", Bucuresti, 2004;

7. Jimborean G, Pribac I, Patraulea M, Importanta bronhoscopiei in diagnosticul si tratamentul unor afectiuni respiratorii. Jurnal de chirurghie toracica, vol. II, 1997;

8. Jimborean G, Simon K, Platon A, Aspecte ale tuberculozei pleurale. Revista de Medicina si Farmacie, UMF, Tg. Mures, 2000;

9. Jimborean G, Nemes M, Imbolnaviri cu microbacterii atipice in cazuistica, Targu Mures, 1997;

10. Jimborean G, Ianosi ES, Toganel C, Arghir O, Diagnosticul bacteriologic al tuberculozei. In: Pneumologie. Examen clinic. Explorari paraclinice, Ed. University Press, Targu-Mures, 2008;

11. Jimborean G., Ianosi ES, Aparatul respirator, semiologie si clinica medicala, Tehnica ingrijirii pacientilor cu boli respiratorii, Biblioteca UMF Targu Mures;

12. Jimborean G, Ianosi ES, Tuberculoza. Microbacteriozele atipice. Elemente de diagnostic si tratament, Ed. Univ. Petru Maior, 2004;

13. Moisescu V, Tratat de ftiziologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977;

14. Programul National de Control al Tuberculozei in Romania 2007-2011, M.S., Bucuresti, 2006;

15. World Health Organization, Global tuberculosis control 2008: surveillance, planning, financing, 2008;

16. World Health Organization, Green Light Committee Initiative annual report, Publication;