Revoluția română de la 1848 în comitatul Hunedoara

Comitatul Hunedoarei, entitate inseparabila si indivizibila a Romaniei si implicit a Transilvaniei, fiind locul de unde s-a raspuns cu barbatie la apelul marilor confruntari sociale si nationale. Teritoriul istoricului judet Hunedoara, ca si intreaga Transilvanie de altfel, a fost de la inceput ,, drumul de trecere al tuturor popoarelor ,,, fiind drumul cel mai scurt care unea trecatorile Carpatilor cu sesul din Valea Tise. Soarta a facut ca acest pamant sa pastreze, sub glie, cele doua capitale ale stramosilor nostri Dacii si Romani.

In cuprinsul actualului judet Hunedoara urmele trecutului vorbesc la tot pasul. Numeroasele descoperiri arheologice argumenteaza continuitatea civilizatiei pe aceste meleaguri. Istoria acestor locuri incepe in paleolitic, se continua in neolitic, epoca bronzului si a fierului, civilizatia geto-daca, apoi cu cea romana si aparitia in mileniul - I- a formatiunilor prestatale Hateg, Deva, Dobra, Hunedoara si Strei.

Urmele existentei omului pe aceste meleaguri in epoca veche a pietrei (Paleolitic) sunt reliefate de descoperirile din pesterile Cioclovina, Ohaba Ponor, Nandru si Federi. Vestigii apartinand epocii pietrei noi (Neolitic) s-au pus in evidenta indeosebi pe valea Muresului la Turdas Pricaz, Deva, Mintia, Bretea Romana, Rapoltu Mare si in Muntii Metaliferi la Godinesti, Balsa, Ardeu, Banita etc. La Boholt, pe dealul Ciuta s-au descoperit urmele unei asezari de la sfarsitul neoliticului. Urme de locuire din comuna primitiva au fost scoase la iveala la Tarnavita si Craciunesti, unde in pesterile de pe raza localitatii s-au descoperit instrumente litice si din os, urme ceramice si fosile animale. In perimetrul comunei Baia de Cris s-au descoperit trei statuete antropomorfe lucrate in piatra, care dateaza din neoliticul tarziu. Pentru epoca bronzului sunt semnalate vestigiile puse in evidenta la Deva, Boiu, Gherghes, Rapolt, Turdas, Balsa, si Petrosani. La Balsa au fost descoperite urme ale unor asezari datand din secolul al- XIII-lea i. Ch. si un bogat tezaur de bronz cuprinzand 350 piese care apartin culturii Wietemberg. Etapa tarzie a epocii bronzului caracterizata prin evolutia societatii locale in urma contactelor cu popoarele purtatoare ale unei culturi bazate pe folosirea fierului este reliefata de vestigiile celtice din perimetrul localitatilor Balata si Soimus si urmele scitice descoperite la Deva. Cercetarile arheologice din Muntii Orastiei au confirmat faptul ca acest teritoriu a reprezentat nucleul statului geto-dac ale carui baze au fost puse de Burebista si apoi de catre Decebal. Aici a existat un temeinic sistem defensiv, care cuprindea cetatile fortificate Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Banita, resedinta regilor daci Sarmisegetusa Regia de la Gradistea Muncelului si asezarea civila de la Fetele Albe. Cetatea Sarmisegetusa Regia fosta capitala a Daciei, este amplasata intre vaile Godeanu si Valea Alba. Are forma unui paralelipiped neregulat ( 240 x 160m ), imprejmuit cu ziduri de tip "murus dacicus". Cetatea poate fi vizitata urmand drumul dinspre Orastie pe valea Gradistei, iar apoi drumul forestier de pe Valea Alba. In pesterile Ohaba, Ponor si Cioclovina s-au gasit vestigii din paleolitic. Muntii Orastiei constituie leaganul si centrul statului dac condus de regii Burebista si Decebal ( 82 i. Chr. - 106 d. Chr.). Sistemul fortificat care includea cetatile Costesti, Blidaru, Piatra Rosie etc.) avea scopul de a apara capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia.

In timpul dominatiei romane s-au dezvoltat importante centre urbane: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Germisara, si altele care au devenit vetre ale formarii poporului roman. Vechile biserici de la Densus, Santamarie - Orlea, Strei dovedesc nivelul cultural ridicat al cnezilor romani, iar multimea fortificatiilor feudale atesta puterea miliara a acestora. La Hunedoara, puternic centru economic al evului mediu a trait Iancu de Hunedoara, unul dintre cei mai vestiti conducatori de ostii ai timpului sau.

Atestata documentar la 1265 sub numele HUNGNOD, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaste o dezvoltare impetuoasa si va juca un rol important in istoria Romaniei. Vechimea acestei asezari ce a luat nastere la poalele dealului Sanpetru la confluenta raurilor Cerna si Zlasti, este mult mai adanca in negurile timpului decat atestarea documentara. Arheologii au descoperit atat in vatra orasului cat si in satele din imprejurimi de unde isi trage seva, urme de locuire, datand din epoca pietrei.

De asemenea pe Dealul Sanpetrului dainuiesc intr-o deplina succesiune urme materiale din epoca bronzului si a fierului. Au fost gasite pe terasele din jurul cetatii un depozit, mai mult de o tona de lupe mari de fier si un atelier metalurgic comportand opt cuptoare din vremea daco - getilor. In actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor cunoscute sub denumirea de tip Hunedoara, precum si monede romane de tip republican sau imperial cuprinzand o perioada de timp indelungata (183 i. Chr. - sec III d. Chr.) ceea ce dovedeste puternice contacte economice si nu numai, intre doua civilizatii, una a Cetatii Eterne Roma si alta plamadita de nemuritorii antichitatii daco-getice.

In urma cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atentia lumii romane prin bogatiile sale, in special fierul. Acest fapt e ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o "villa rustica", pe dealul Sanpetru era un castru roman in care se instaleaza un post de paza a Legiunii a XIII - a Gemina. Urme s-au mai descoperit langa Castel si langa gara. De asemenea vestigii din aceasta epoca exista si in satele Cincis, Pestisul Mare unde era un vicus (sat roman), Manerau, Nandru, Ghelari etc.

I.1. Scurt istoric al familiei Huneade

*

La mijlocul secolului al XV-lea Iancu de Hunedoara - Hunyadi Janos a fost mandantul de faima legendara in intreaga Europa al luptei impotriva turcilor. Tatal lui Iancu, Voicu, ar fi fost fiul unui cneaz roman, care a stat in

C. Cazanisteanu, Acad. Dan Berindei, Marin Florescu, Vasile Niculae - Revolutia romana din 1848, Editura Politica, Bucuresti, 1969;

Constantin Giurescu, Dinu Giurescu - Scurta istorie a romanilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977;

Andrei Otetea s.a. - Istoria poporului roman, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970.