1. INTRODUCERE
1.1. Argument
Scoala, care cuprinde intregul tineret de la cea mai frageda varsta pana la studentie, constituie factorul principal de formare si pregatire a unui tineret cu largi disponibilitati de adaptare si etalare a tuturor capacitatilor fizice si intelectuale.
In activitatea scolara din tara noastra, educatia fizica, ca obiect de invatamant, beneficiaza de o traditie si experienta bogata, a carei continut se imbogateste si se perfectioneaza continuu.
Latura constitutiva a procesului de instruire si educare a tinerei generatii, educatiei fizice i-a fost recomandata contributia la implinirea multilaterala a personalitatii in toate perioadele de dezvoltare a societatii.
Cerintele dezvoltarii actuale si de perspectiva ale societatii confera educatiei fizice si sportului un rol important in dezvoltarea si formarea tinerei generatii in pregatirea ei pe drumul sinuos al vietii.
Educatia fizica reprezinta singurul obiect de invatamant caruia ii revine in principal rolul de a actiona in domeniul dezvoltarii si pregatirii fizice de a stabili si a realiza un echilibru corespunzator intre efortul intelectual si cel fizic, influentand nemijlocit latura biologica a personalitatii generatiilor in crestere.
Dezvoltarea si pregatirea fizica a tinerilor trebuie realizate si intelese ca un proces continuu de adaptare a organismului la cerintele mediului social. Practicarea in mod organizat a exercitiului fizic determina modificarea posibilitatilor functionale si trecerea la un nivel calitativ superior specific etapei din viata tanarului.
Educatia fizica contribuie nemijlocit la rezolvarea unora dintre problemele invatamantului, pentru ca aceasta sa poata face fata sarcinilor multiple care ii revin in legatura cu pregatirea si formarea tinerei generatii.
Avand in vedere aceste aspecte, s-au stabilit obiective precise care trebuie realizate prin predarea educatiei fizice in scoala.
In raport cu gradul si tipul de invatamant, sex si clasa, aceste obiective primesc orientari si ponderi particularizate, specificate in programele scolare.
Baschetul contemporan ridica probleme tot mai complexe datorita schimbarilor esentiale atat in forma cat si continutul sau, prin stradania specialistilor in directia orientarii jocului, a parametrilor modelului sau a metodelor si mijloacelor noi de pregatire care au determinat o crestere sub toate aspectele: tehnic, tactic, fizic, psihologic.
Salturile calitative realizate de jocul de baschet in ultimul deceniu, au impus o noua orientare in selectionarea mai timpurie in instruirea copiilor si juniorilor din unitatile de performanta dar si in instruirea elevilor din scolile generale si din licee.
Astazi, in baschet se pune problema longevitatii in pregatire datorita complexitatii jocului cu forme proprii de organizare si instruire. Instruirea timpurie, sistematica, se bazeaza pe nevoile de adaptare a organismului la cerintele efortului impus de solicitarile practicarii jocului de baschet.
Baschetul fiind un joc accesibil tuturor varstelor, trezeste mare interes in randul elevilor din ciclul gimnazial. Pentru practicarea lui sunt necesare formatii (echipe) cu numar destul de redus de jucatori (cinci sau patru sau chiar doi) ceea ce asigura elevilor autoorganizare usoara pentru a-l practica in timpul liber. De asemenea poate fi practicat atat in sala cat si in aer liber, pe terenuri care necesita relativ suprafete mici, echipamentul este simplu, pot fi utilizate tot felul de mingi.
Alaturi de alte jocuri sportive este prevazut in programele scolare de educatie fizica pentru ciclurile gimnaziale, liceale si profesionale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
