Transmisiunea Moștenirii

CAPITOLUL I

DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA

1.1. Probleme generale privind dreptul de optiune succesorala

In dreptul roman, atat in cazul mostenirii legale, cat si in cazul mostenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral (transmisiune universala ori cu titlu universal) sau a bunurilor determinate din patrimoniu (transmisiune cu titlu particular) opereaza de drept din momentul deschiderii mostenirii (art.965, 966, 967, 968 C.civ.) fara vreo manifestare de vointa din partea succesibilului si chiar fara stirea lui. Mai mult decat atat, in caz de moarte a succesibilului inainte de lichidarea mostenirii la care avea dreptul, ea se retransmite, tot de drept, asupra mostenitorilor sai, ca facand parte din propriul lasamant succesoral. Rezulta ca, in dreptul nostru, patrimoniul succesoral nu ramane nici un moment/ara titular .

Cu toate ca transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii, ea nu are caracter definitiv si obligatoriu . Dimpotriva, ca principiu de ordine publica, legea precizeaza ca "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine"(art.1106 C. .civ.). Prin urmare, succesibilul are dreptul de a alege - numit drept de optiune succesorala - intre consolidarea (confirmarea) titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii (acceptare pura si simpla sau sub beneficiu de inventar) si desfiintarea acelui titlu prin renuntarea la mostenire.

Variante de optiune. Potrivit legii, succesibilul - dupa des?chiderea mostenirii - are dreptul de a alege intre trei posibilitati:

- Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Succesibilul care opteaza in acest sens isi consolideaza titlul de mostenitor si va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii, chiar daca acestea ar depasi ca valoare activul mostenit (raspunde ulira vires hereditatis). Astfel fiind, succesibilul va opta in acest sens daca mostenirea este neindoielnic solvabila sau din considerente personale (familiale, morale etc.) isi asuma riscul platii datoriilor peste valoarea activului mostenit.

- Renuntarea la mostenire. Prin renuntare succesibilul desfiinteaza cu efect retroactiv vocatia sa succesorala (art.1121C.civ.). Devenind strain de mostenire, nu raspunde de pasiv, dar nici nu beneficiaza de eventualul activ. Mostenirea in intregul ei va reveni comostenitorilor sau mosteni?torilor subsecventi. Succesibilul alege aceasta cale daca mostenirea este neindoielnic insolvabila sau daca doreste ca prin renuntarea sa pur abdicativa sa beneficieze de mostenire alte persoane (comostenitori sau mostenitorii subsecventi).

- O varianta intermediara este acceptarea sub beneficiu de inventar. Optand in acest sens, succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor si deci beneficiaza de mostenire, dar isi limiteaza raspunderea sa pentru datoriile si sarcinile mostenirii la emolumentul mostenirii. El va raspunde de pasiv numai in limita activului succesoral (intra vires hereditatis) si nurnai cu bunurile mostenite (cum viribus), punandu-si la adapost bunurile sale personale (art.1117 C.civ.). Se alege aceasta varianta cand solvabilitatea mostenirii este indoielnica si succesibilul nu intelege sa-si asume riscul insolvabilitatii, dar doreste sa beneficieze de un eventual sold activ.

Dintre cele trei posibilitati pe care le are succesibilul, elementul principal il constituie dreptul de a renunta la mostenire. Astfel, dreptul de a beneficia de mostenire poate suferi anumite limitari legale (de exemplu, cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi prin mostenire dreptul de proprietate asupra terenurilor din Romania- art.41 alin.2 din Constitutie), in schimb dreptul de a renunta la mostenire nu comporta limitari caci nimeni nu poate fi constrans sa mosteneasca (nemo invitus heres). Nu fara temei, acceptarea mostenirii se defineste uneori prin raportare la dreptul de a renunta la mostenire, intr-adevar, prin acceptare titularul dreptului de optiune "renunta la dreptul de a mai putea renunta la mostenire".

E.Molcut, D.Oancea, Drept roman, Ed.Sansa, Bucuresti 1993;

M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul roman,Editura Academiei Bucuresti,1966;

St. Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura ,,Lumina Lex", Bucuresti, 1993;

V.Stoica, Dreptul de optiune succesorala, , Editura Actami, Bucuresti, 1994 ;

Dan Chirica, Drept civil. Succesiuni si testamente, Ed. Rosetti,Bucuresti, 2003;

D.Macovei, Drept civil succesiuni, Editura Chemarea, Iasi, 1993;

E.Safta-Romano ,Dreptul de mostenire in Romania,Editura Junimea,Iasi,1994;

Tr. lonascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in SCJ, 1956;

A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in RRD nr.2, 1985;

J. Kocsis, Unele aspecte teoretice si practice privind eroarea de drept, in Dreptul nr.8, 1992;

D. Deselnicu, Nota la dec.civ.nr.2555/1986 a s. al V-a civ. a TMB. in RRD nr.4. 1987;

P.Perju, Dreptul nr.2, 1997;

C. Rosu (I), M. Nicolae (II), Valabilitatea mandatului verbal si a mandatului tacit pentru cererea de stabilire a dreptului de proprietate in temeiul Legii fondului funciar, in Dreptul nr. l, 1999;

V. Stoica, Impactul unor acte normative adoptate dupa anul 1990 asupra dreptului de mostenire al solului supravietuitor, in Dreptul nr. 6, 1999;

I.C. Vurdea, Propuneri "de lege ferendd" privind natura juridica a termenului de acceptare a succesiunii, in RRD nr.l l, 1980;

M.Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in ''Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman" de A.Ionascu, M.Muresan, M.Costin, C.Surdu, Ed.Academiei, Bucuresti, 1973;

C.Toader, R.Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr.9. 1993;

Fr.Deak, Raspunderea civila delictuala, in "Raspunderea civila" de I.M.Anghel, Fr.Deak, M.F.Popa, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1970;

M.Eliescu. Raspunderea civila delictuala, Ed.Academiei, Bucuresti, 1972;

Statescu, C.Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed.All, Bucuresti 1992;

C.Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creatie intelectuala. Succesiunile, Ed.Did. si ped., Bucuresti, 1967;

I. Turculeanu, Repunerea in termenul de optiune succesorala a mostenitorilor, in Dreptul nr. 5, 2000;

M. Nicolae, Repunerea in termenul de prescriptie, in Dreptul nr. 11, 1999;

A.Pop. Gh.Beleiu. Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, Universitatea din Bucuresti, 1980;

Gh.D.Dimitrescu, Acceptarea tacita a succesiunii de catre legatarul universal, in RRD nr.4, 1972;

M.B.Cantacuzino, Elementele dreptului civil roman, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,. Bucuresti, 1989;

Fr.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Aclami, Bucuresti, 1996;

A.Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in RRD nr.2, 1985;

V.A.Hilsenrad, D.Rizeanu, C.Zirra, Notariatul de Stat, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1964;

Fr.Deak, Contractul de inchiriere a locuintei Editura Actami, Bucuresti, 1997;

I.Luca, Legea locuintei nr.114/1996 temei al legislatiei locative, Ed.All, Bucuresti, 1997;

I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed.All, Bucuresti,1993;

Gabriela Lupsan ., Dreptul familiei, Editura Junimea, Iasi, 2001;

O.Turcu, Specificul obligatiilor comerciale, in Dreptul nr.l, 1993;

C.Statescu. C.Birsan, Teoria generala a obligatiilor, Ed.All. Bucuresti, 1992;