Introducere
Democratia in Romania este unul din subiectele cel mai des dezbatute in presa scrisa, pe posturile de radio sau la televiziune dupa Revolutia din 1989. Motivul pentru care romanii au dorit sa infaptuiasca aceasta revolutie a fost insasi libertatea ce statea la baza acestei forme de guvernamant. Democratia devenea pentru romani garantul nu doar al libertatii dar si al egalitatii sanselor. Dar regimul democratic, precum oricare alt regim are nevoie de structura care poate fi asigurata de institutii ce sunt reglementate prin Constitutie. Aparitia sau redefinirea unor institutii este de asemenea un proces care a avut loc in acea perioada. O institutie redefinita dupa revolutia din 1989 este Institutia Prezidentiala. Cu toate ca au existat unele intrebari referitoare la existenta statului de drept in Romania, criteriu de baza pentru existenta democratiei (ceea ce ar face un studiu foarte interesant) aceasta lucrare nu isi propune sa stabileasca raportul dintre puterile statului si a modului in care ele isi exercita puterea.
Presedintele care atunci in baza primei Constitutii postcomuniste, era ales pe patru ani iar acum cu noua Constitutie este ales pe cinci ani, a inceput usor sa isi exercite drepturile. Presedintele a inceput astfel sa isi tina discursurile in fata natiunii dar si a Parlamentului si Guvernului. Aceste discursuri, precum si comunicatele de presa emise de Biroul de Presa al Presedintiei, au fost preluate de catre mass-media si transmise cetatenilor intr-o forma prelucrata. in felul acesta, Presedintele dar mai ales Institutia Prezidentiala a inceput sa capete forma, sa fie perceputa de populatie intr-un anumit mod. Cu toate ca cele doua pot fi identificate ca fiind doua lucruri, ele sunt de fapt unul si acelasi, neputand exista separat si fiind imposibil de analizat una in lipsa celeilalte.
Motivul pentru care am ales aceasta tema este interesul de a vedea cum se identifica Institutia prezidentiala prin reprezentantul ei, Presedintele, pe baza discursurilor si a comunicatelor de presa, dar si a modului in care este preluat si prezentat de presa scrisa.
De aceea, ceea ce isi propune aceasta lucrare este sa contureze identitatea personajului politic Ion Iliescu in calitatea sa de Presedinte al Romaniei. Analiza se desfasoara pe o perioada determinata, situata din punct de vedere temporar dupa incheierea perioadei de campanie electorala.
La ora actuala nu exista in literatura de specialitate romaneasca studii care sa analizeze institutia prezidentiala in afara de campania electorala. Poate de aceea comunicarea politica este considerata ca fiind un sinonim pentru comunicare electorala. Autori precum Camelia Beciu sau Andrei Stoiciu privesc comunicarea politica ca pe un proces de pregatire dar mai ales de organizare a campaniei electorale si mai putin ca pe un proces de comunicare constant. Dar poate ca este mai usor de definit si delimitat pe o durata atat de scurta pentru analiza comunicarii politice.
Procesul de comunicare care se desfasoara intre o Institutie si cetateni poate fi identificat foarte usor drept comunicare publica. Una dintre originile comunicarii politice este comunicarea publica. Deoarece institutiile reglementate prin lege organica sunt publice si nu private reiese ca activitatea acestora de informare a populatiei face parte din comunicarea publica.
Cu toate acestea, eu consider ca o institutie cum este Presedintia condusa de o persoana aleasa pe criterii politice nu poate fi doar o institutie publica. Cu toate ca Presedintele nu are voie prin Constitutie sa fie afiliat vreunui partid, el tot va avea unele preferinte si va comunica un mesaj care in definitiv este politic. Deci, comunicarea politica este un tip de comunicare care este valabila pentru institutiile ce sunt conduse sau organizate de un personaj sau grup ales pe criterii politice sau care vizeaza obtinerea puterii politice. Asadar, comunicarea politica nu se rezuma doar la perioada in care alegatorul este pus in situatia de a alege un candidat sau altul. Comunicarea politica este permanenta.
De ce am ales Presedintia? Pentru ca Presedintele nu doar este reprezentantul unei institutii de importanta majora in separatia puterilor si garant al democratiei, ci pentru ca vreau sa vad ce fel de identitate are presedintele Romaniei si cum este ea directionata de presa spre populatie.
Prin aceasta lucrare vreau sa demonstrez daca identitatea prezidentiala creata prin discursuri si comunicate de presa este aceeasi cu cea perceputa de ziare si apoi transmisa populatiei.
Astfel, pentru a putea sa ajung la o concluzie care sa arate daca ipoteza mai sus prezentata este sau nu valida, voi incerca sa identific temele folosite de Presedinte in discursuri sau alocutiuni dar si in comunicatele de presa in anul 2003. Motivul pentru care am ales acest an este apropierea foarte mare de alegerile prezidentiale, parlamentare dar mai ales fata de cele locale.
Tema este acea idee care se gaseste intr-un comunicat de presa sau alocutiune si care este dezbatut mai mult de doua ori si are legatura cu ideea discursului. Temele urmarite vor fi: politic si economic atat la nivel intern cat si la nivel extern, social, cultural si chiar protocolar. in baza acestei analize va rezulta o perioada semnificativa pentru acel an. Pornind de la aceasta perioada vor fi analizate si doua ziare de pozitii opuse, adica unul favorabil si unul nefavorabil imaginii Presedintelui. Frecventa temelor va fi cea care va oferi o imagine de ansamblu asupra comunicarii politice a Presedintelui pentru acel an, perioada aleasa fiind reprezentativa. in acelasi timp, va rezulta si identitatea Presedintelui in ziarele respective. Suprapuse vor scoate in evidenta daca identitatea propriu-zisa a Presedintelui este aceeasi cu cea creata de ziare.
Pornind de la ideea ca Romania are un regim semiprezidential, se poate spune ca atributiile presedintelui sunt limitate si astfel vor fi foarte putine la numar. Este de asteptat ca Presedintele sa aiba o atitudine pozitiva dar si o acoperire a tuturor temelor selectate. De asemenea concluziile ar putea sa arate o imagine a presedintelui care sa fie foarte mult diferita fata de cea din ziarul de opozitie si oarecum asemanatoare cu cea din ziarul favorabil.
Pentru a putea demonstra cele mai sus mentionate am pornit de la principiul separatiei in stat si de la institutiile regimului politic romanesc. in felul acesta am delimitat foarte bine care este baza aparitiei dar si a existentei principului separarii puterii precum si a modului in care ele sunt aplicate in Romania.
Institutia Prezidentiala, al carui reprezentant este Presedintele Romaniei, este reglementata prin lege organica.
continua
Partea a II-a
Capitolul 1: Introducere
1.1 Principiul separatiei puterilor in stat
in literatura de specialitate principiul separatiei puterilor in stat ocupa un loc important in procesul de explicare si intelegere a modului in care democratia functioneaza. Fara acest principiu nu ar putea sa existe parlament, guvern, presedintie sau putere judecatoreasca. Printre cei ce au pus bazele acestui principiu se numara John Locke si Montesquieu, ale caror opere au tratat acest subiect, iar un rol edificator l-a avut Revolutia Franceza.
John Locke este considerat ca fiind primul care a adus in discutie problema mecanismelor de 4
Andrei STOICIU, Comunicarea politica: cum se vand idei si oameni, editura Humanitas - Libra, Bucuresti, 2000.
Camelia BECIU, Comunicare politica, editura comunicare.ro, Bucuresti, 2002.
Charles U. LARSON, Persuasiunea, Receptare si Responsabilitate, traducere de Odette Arhip, editura Polirom, Iasi, 2003.
Claudiu SaFTOIU, Jurnalismul Politic, editura Trei, Bucuresti 2003.
Cristina PRIPP, Marketing Politic, editura Nemira, Bucuresti, 2002.
Flavius Calin RUSU, Introducere in stiinta Comunicarii si a Relatiilor Publice, editura Institutul European, Iasi, 2002.
Gabriel THOVERON, Comunicarea Politica Azi, traducere de Marius Conceatu, editata de Robert Adam si Nicolae Nastase, editura Antet.
Gabriel THOVERON, Istoria mijloacelor de comunicare, traducere de Maria Zbarcea, editura Institutul European, Iasi, 2003.
George DAVID, Relatii publice, garantia succesului, editura Oscar Print, Bucuresti, 2002.
Gustav LE BON , Psihologia maselor, traducere Leonard Gavriliu, editura stiintifica, Bucuresti, 1991
Guy LOCHHARD, Henry BOYER, Comunicarea Mediatica, traducere de Bogdan Geangalau, editura Institutul European, Iasi, 1998.
Jacques GERSTLE, Comunicarea Politica, traducere de Gabriela Camara Ionesi, editura Institutul European, Iasi, 2002.
Jean-Marie DOMENACH, Propaganda Politica, traducere de Dana Lungu si Dan Lungu, editura Institutul European, Iasi, 2004.
John FISKE, Introducere in stiintele Comunicarii, traducere de Monica Mitraca, editura Polirom, Iasi, 2003.
Mihai sLEAHTITCHI, Eseu asupra reprezentarii puterii, editura stiinta, Chisinau - Republica Moldova, 1998.
MONTESQUIEU, Despre spiritul legilor, vol. 1, Editura stiintifica, Bucuresti, 1964
Pierre ZEMOR, Comunicarea Publica, traducere de Margareta Samoila si Ion I. Ionescu, editura Institutul European, Iasi, 2003.
Roger-Gerard SCHWARTZENBERG, Statul Spectacol, traducere de Rodica Garleanu-Costea, editura Scripta, Bucuresti, 1995.
Tim O'SULLIVAN, John HARTLEY, Danny SANDERS, Martin MONTGOMERY, John FISKE, ,,Concepte Fundamentale din stiintele Comunicarii", traducere de Monica Mitraca, editura Polirom, Iasi, 2001.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
