Practica tratatelor internationale este la fel de veche ca si existenta insasi a comunitatilor statale, din timpurile cele mai vechi intre entitatile statale incheindu-se acorduri si intelegeri
in tratatele dintre primele state se formuleaza unele norme primitive de comportare, norme care in ascensiunea impunatoare a civilizatiei umane se vor dezvolta intr-un intreg sistem de institutii juridice ce alcatuiesc dreptul international contemporan.
Desigur ca deja primele reglementari ale relatiilor interstatale cuprind in ele recunoasterea fortei lor obligatorii, adica partile trebuie sa le respecte. Astfel, principiul pacta sunt servanda cuprinzand in sine si buna-credinta a partilor a stat la temelia tratatelor internationale cu mult inainte ca acesta sa fi fost formulat in dreptul civil roman.
Dezvoltarea istorica a institutiei tratatului ne prezinta un proces indelung, in care se distinge insa o linie ascendenta de la norme de conduita statornicite, de la caz la caz, numai intre cateva state, la aparitia de norme general obligatorii pentru participarea unui mare numar de state.
in antichitate, forta obligatorie a tratatelor avea un fundament religios, ele fiind intarite prin ,,garantia zeilor"
Astfel, unul din cele mai vechi tratate cunoscute, incheiate in 1926 i.e.n. intre faraonul Egiptului, Ramses al II-lea si regele hittitilor, Hattusil al III-lea, a fost garantat prin cate o mie de zei pe care partile ii invocau pentru paza respectarii obligatiilor asumate in tratat. La grecii antici, tratatele incheiate de reprezentantii anume imputerniciti erau supuse aprobarii adunarii poporului. De esemenea, tratatele incheiate de Senat in timpul Imperiului roman, erau supuse printr-un plebiscit poporului, in comitia tributa, care putea sa le ratifice sau sa le respinga si erau asistate obligatoriu de colegiul fetialilor. Este cunoscut si cazul unui refuz de a ratifica un tratat, si anume cel incheiat de comandantul flotei cartagineze, Hamilcar si consulul roman, Iutatius, in anul 242 i.e.n. care punea punct primului razboi punic. Se afirma ca poporul roman ar fi refuzat sa-l ratifice si a constituit o comisie de ancheta. inainte ca pacea sa fie incheiata, au fost modificate o serie de clauze ale tratatului, impunandu-se conditii mai grele cartaginezilor
Evolutia conceptiei la romani a condus la recunoasterea obligativitati tratatelor chiar si fara elementele religioase, atribuind cuvantului dat in sine forta obligatorie. Astfel, apare pacta sunt servanda ca principiu juridic si in relatiile internationale
inca din antichitate, tratatele erau impartite in egale si inegale, considerandu-se ca sunt egale, tratatele ale caror conditii sunt aceleasi de o parte si de alta, sau, dupa cum afirma Socrate in ,,Panagericul" sau cele care sunt egale si comune de ambele parti. Astfel de tratate erau denumite de vechii greci, asa cum arata Xenofon, acorduri in conditii de deplina egalitate. Pe celelalte tratate, ei le denumeau conventii dictate despre care Demosthene, in cuvantarea sa despre libertatea rodienilor, spunea ca trebuie sa fie ocolite de cei care iubesc libertatea, deoarece se apropie foarte mult de sclavie.
Tratatele egale erau incheiate in vederea pacii si securitatii popoarelor, in vederea unei aliante sau cele referitoare la comert si alte lucruri. Un exemplu de tratat egal de alianta il constituie cel incheiat intre cartaginezi si macedoneni, prin care se obligau sa-si acorde reciproc ajutor in cazul in care vor fi atacati de dusmani.
Cu privire la tratatele inegale din acea epoca, care s-au perpetuat si in veacurile urmatoare, inegalitatea se refera la impovararea uneia dintre parti mai mult decat era drept si care, in cele mai multe cazuri, atrageau stirbirea suveranitatii Asa, de pilda, printr-un tratat cu cartaginezii, li s-a impus acestora ,,sa paraseasca intreaga Sicilie si sa nu duca razboi impotriva lui Hieron, sa nu ridice armele impotriva siracuzanilor si nici impotriva aliatilor siracuzanilor; cartaginezii sa dea inapoi romanilor, fara rascumparare, pe toti prizonierii; cartaginezii sa plateasca romanilor in douazeci de ani doua mii doua sute de talanti euboici Dar tratatele inegale nu se incheiau numai intre invingatori si invinsi, ci si intre cei puternici si cei mai putin puternici, chiar cand nu s-au masurat in razboi.
in epoca indepartata, tratatele erau impartite in pacte reale si pacte personale. Astfel, se considera ca un pact incheiat in mod egal intre doua popoare libere avea o natura reala derivata din calitatea partilor contractante. Tratatele erau considerate reale chiar atunci cand erau semnate de suverani, intrucat dupa cum arata Ulpian, de cele mai multe ori numele persoanei este inscris in pact nu pentru ca acesta sa dobandeasca un caracter personal, ci pentru a se arata cu cine s-a incheiat pactul. intr-o acceptiune
1.NICOLAE ECOBESCU, VICTOR DUCULESCU - "Dreptul tratatelor", Bucuresti, Ed. Continent XXI, 1995
2.NICIU MARtIAN, LUDOVIC TAKACS - "Dreptul international public", Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1993
3.MARIAN C. MOLEA - "Dreptul tratatelor", Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 1991
4.POLYBIUS - "Istorii", Bucuresti, Ed. stiintifica, 1996
5.ION. M. ANGHEL - "Dreptul tratatelor", Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 1998
6.MARIAN MIHaILa - "Elemente de drept international public si privat", Bucuresti, Ed. All Beck, 2000
7.STELIAN SCaUNAs - "Drept international public", Bucuresti, Ed. All Beck, 2002
8.ALEXANDRU BOLINTINEANU, ADRIAN NaSTASE - "Drept international contemporan", Bucuresti, Institutul Roman de Studii Internationale, 1995
9.ADRIAN NaSTASE, DUMITRA POPESCU - "Drept international public", Bucuresti, Ed. sansa, 1997
10.GRIGORE GEMANU - "Drept international contemporan", Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1989
11.MARC PERIN DE BRICHAMBAUB, JEAN-FRANCOIS DOBELLE, MARIE-REINE D'HAUSSY - "Lecons de droit international public", Presses de sciences PO/DALLOZ, 2002
12.MARIAN C. MOLEA - "Viciile de consimtamant in dreptul international public", Bucuresti, Ed. stiintifica, 1990
13.DAVID RUZIE - "Droit international public", Paris, Editions DALLOZ, 2000
14.ION DIACONU - "Normele imperative in dreptul international - jus cogens", Bucuresti, Ed. sansa, 1997
15.A. NIRI - ,,Istoricul unui tratat inrobitor", Bucuresti, Ed. stiintifica, 1965
16.ALEXANDRU BOLINTINEANU, NAE ANDRONE - " Revista de studii si cercetari juridice ", Bucuresti, 1970
17.DOMINIQUE CARREAU - " Droit international ", Ed. Pedone, Paris, 2001
18.JEAN COMBACAU, SERGE SUR - "Droit international public", Ed. Montchrestien, Paris, 2001
19.EMMANUEL DECAUX - "Droit international public", Ed. Dalloz, Paris, 2002
20.REBECA M. M. WALLACE - ,, International Law", Third Edition, Ed. Sweet and Maxwell, 2002
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
