Studiu privind bolile viței de vie

Vitaceele prezinta o grupa foarte numeroase de plante, existente in stare salbatica sau cultivata, raspandite pe intreg globul. Cele mai importante sunt speciile si soiurile care apartin genului Vitis L.

Din cele mai cunoscute pana acum se apreciaza ca primele inceputuri legate de cultura vitei de vie ar fii avut loc in neolitic prin partile Asiei Mici cu aproape 8-9 mii de ani inainte de epoca pe care o traim (Teodorescu I.

C. si colab. 1966). In evolutia ei de pana acum cultura vitei de vie marcheaza etape importante legate nemijlocit de popoare si epoci istorice. Astfel de la Sumerieni si Hititi apreciati ca fiind pionierii vitei de vie si de preparare a vinului ne-au ramas primele idei cu referire la denumirea de origine (Stefan Oprea, 2001). Monografii in imagini, inscriptii, desene si alte surse de informare identifica inceputul cultivarii vitei de vie la egipteni in perioada primilor faraoni cu cca. 6 mii de ani in urma. Vechii greci care au conolizat coastele marilor si oceanelor au raspandit in paralel si cultura vitei de vie apartinand azi unor tari occidentale cum ar fi: Franta, Spania, Italia, Germania, ca si pe litoralul Marii Negre.

In perioada secolelor XVIII-XIX se formeaza si se consolideaza viticultura ca stiinta. Evenimentul major care s-a petrecut a fost introducerea filoxerei in Europa - Franta in anul 1863. Aparitia filoxerei a marcat trei etape distincte in evolutia viticulturii europene: etapa prefiloxerica, etapa filoxerica si etapa postfiloxerica. Etapa prefiloxerica este cea mai indelungata si a durat pana la aparitia filoxerei. In aceasta etapa vita de vie se cultiva pe radacini proprii nealtoita, iar podgoriile erau constituite din sortimente de soiuri locale. Practica viticola era bazata pe ecosisteme de tip traditional, nivelul tehnicilor culturale variind foarte mult, de la o regiune viticola la alta.

Etapa filoxerica, foarte framantata, a durat pana in jurul anului 1900. Podgoriile europene au fost decimate, rand pe rand de filoxera.

Pentru refacerea lor s-a recurs la aducerea vitelor roditoare americane, rezistente la filoxera.

Deoarece acestia s-au dovedit in scurt timp de a fi inferioare soiurilor de vita europene, a trebuit sa renunte la ei.

Solutia tehnica adoptata a fost altoirea vitelor europene pe vite americane rezistente la filoxera.

Cultura vitei de vie prin altoire a reprezentat o tehnologie mult mai complexa, care necesita cunostinte noi din partea viticultorilor. Pentru rezolvarea numeroaselor probleme care s-au ivit a fost nevoie de multe cercetari si studii, contributia cea mai insemnata fiind adusa de viticultorii francezi. Au fost aduse in Europa speciile de vite americane rezistente la filoxera, pentru a fi folosite ca portaltoi: actiunea s-a petrecut in anul 1874, cand in sudul Frantei a fost folosita pentru prima oara la altoire specia Vitis riparia. Prin lucrarile de selectie care au urmat, s-au obtinut soiurile de vite de portaltoi pe baza carora s-a putut reface viticultura europeana.

...