INTRODUCERE
Dezvoltarea social-economica contemporana, cu multiplele ei laturi, exercita o puternica influenta asupra cerintelor si productiei bunurilor alimentare, determinandu-i caile de dezvoltare.
Pentru a asigura alimentatia zilnica si sanatatea populatiei, industria alimentara trebuie sa-si modeleze in permanenta tehnologiile si mijloacele tehnice de realizare. Astfel, conservarea produselor alimentare a constituit pentru omenire, de-a lungul intregii ei istorii, o problema de o importanta deosebita (Danilevici, 2006).
Preocuparea omului de a-si asigura hrana in mod ritmic si echilibrat, indiferent de conditiile climatice sau de anotimp a condus din cele mai vechi timpuri la stabilirea pe cale empirica a unor procedee de conservare a alimentelor, cum ar fi de exemplu: uscarea, concentrarea, sararea, cu ajutorul zaharului, etc.
Din punct de vedere social, industria conservarii este necesara pentru a asigura aprovizionarea populatiei cu produse sezoniere, precum si pentru a elibera si usura munca gospodinelor (Banu, 2002).
Tehnologic se pune problema imbunatatirii continue a calitatii produselor conservate, pentru a se pastra si chiar a se imbogatii componentii valorosi existenti in alimentele proaspete.
Igienic, conservele trebuie sa aiba un grad ridicat de asimilare si sa nu prezinte nici un fel de toxicitate pentru consumatori.
Despre o productie cu caracter industrial a fructelor si legumelor conservate nu se poate vorbi decat de la finele secolului trecut. Datele statistice recente arata ca in regiunile cu clima temperata, in care este situata majoritatea populatiei globului, in cadrul consumului zilnic de alimente, cele de origine vegetala reprezinta mai mult de 75%. Ingerate, acestea furnizeaza organismului 50-95% din totalul caloriilor continute de hrana (Banu, 2002).
Calitatea produselor horticole este mult influentata de continutul in elemente minerale. Astfel, determinarea unor deprecieri poate avea ca principala cauza fie carenta, fie excesul in unele elemente minerale sau un raport nefavorabil intre acestea. Valorile determinate, precum si faptul ca productia acestei categorii de alimente este senzoriala demonstreaza cu toata claritatea importanta care trebuie acordata problemei conservarii fructelor si legumelor.
Cercetarile efectuate au scos in evidenta valoarea terapeutica deosebita a fructelor intr-o alimentatie rationala. Fructele reprezinta o sursa importanta de energie si de vitamine. Hidratii de carbon din fructe sunt usor asimilabili, continutul mediu de zahar solubil fiind cuprins intre 8 si 10%, maximum 25% pentru struguri. Astfel, desi ei nu asigura necesarul de energie, fiind in cantitati mici, doctorii recomanda cu multa staruinta chiar si oamenilor sanatosi a face "zile de fructe", cand alimentatia consta exclusiv din fructe, pentru a menaja organismul.
Fructele au un continut scazut in proteine, ca urmare vor forma putina uree si acid uric, usurand astfel activitatea ficatului si a rinichiului. Totodata, o deosebita importanta o au fructele ca surse de vitamine A, B si in special C. Merele au o actiune pozitiva in cazul gastroenteritelor datorita continutului lor in pectine, avand o influenta binefacatoare asupra digestiei intestinale (Nichita, 2000).
Sucul de fructe are o actiune stimulatoare asupra ficatului si un efect alcalinizant al sangelui. El se recomanda in cazuri de insuficienta cardiaca si al bolnavilor de ficat. Sucul de coacaze negre, bogat in vitamina C si ?-caroten, sucul de lamaie si afine este folosit pentru combaterea scorbutului.
Cercetarile efectuate au scos in evidenta valoarea terapeutica deosebita a fructelor intr-o alimentatie rationala, ca urmare pe baza acestora s-au dezvoltat o gama extrem de variata de industrii. Fructele reprezinta materia prima folosita pentru obtinerea unei game largi de produse alimentare, cum ar fi: gemuri, sucurile cu sau fara pulpa,pireurile de fructe, dulceturi, compoturi si multe altele (Marca et al, 2001).
Hrana actuala consta in produse ,,sterile", rafinate, modificate genetic, aparent atragatoare datorita adaosurilor ,,inofensive" de coloranti, corectori de gust si miros, conservati, aditivi etc.
Banu C., Manualul inginerului de industrie alimentara, vol. 1 - 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.
Banu C., Tratat de industrie alimentara - Probleme generale, ASAB, Bucuresti, 2008.
Danilevici C., Tehnologia procesarii fructelor si legumelor in industria conservelor, Valahia University Press, Targoviste 2006.
Marca Gh., Lazar V., Dumitras A., Tehnologia produselor horticole, Lucrari practice, Editura AcademicPres, Cluj Napoca, 2001.
Marca Gh., Tehnologia produselor horticole, pastrare-prelucrare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
Mironescu V., Rolul zaharului in produsele alimentare, Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 1998.
Muntean M., Aparate de masura si control si sisteme de masurare in Industria Alimentara, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007.
Muntean M., Molnar A, Mecanica Tehnica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2004.
Nichita L., - Institutul de stat pentru testare si inregistrarea soiurilor ,,Catalog oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania", Editura Pintexim, Bucuresti, 2000.
Novetschi I., Conservarea fructelor si legumelor prin pasteurizare si sterilizare, Sibiu, 2000.
Scorei R. , Mitrut M., Cimpoiasu V., Petrisor I., Olteanu I., Brad I., Aplicarea principiilor calitatii in industria agro-alimentara", Editura AGORA, 2000.
Zdremtan M., Conservarea legumelor si fructelor-indrumator de lucrari practice, Editura Universitatii ,,Aurel Vlaicu", Arad, 2008.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
