Putem spune ca identificarea unor trasaturi personale ne ofera posibilitatea sa intelegem mai bine semnificatia rolurilor pe care le joaca elevii, iar prin intermediul acestora sa patrundem in mecanismul procesului de interactiune, mecanism care declanseaza si determina caracteristicile colectivului ca un tot unitar. Cunoasterea poate parcurge si drumul invers, de la trasaturile definitorii colectivului, prin intermediul comportamentelor ce rezulta din exercitarea rolurilor, la conditiile interne si particularitatile psihologice ale membrilor sai. In acest al doilea sens pot spune ca tehnicile sociometrice asigura o cunoastere amanuntita mai ales a structurii informale/afective dar si in mod indirect a caracteristicilor de personalitate a elevilor. Fiecare colectiv are, dupa cum am vazut, structura sa proprie, care se manifesta diferit.
Cunoasterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoasterea personalitatii membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoasterea colectivului de elevi vizeaza surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot, ca o unitate de sine statatoare, ca un grup social.
Testul sociometric, menit sa furnizeze informatia primara, cere membrilor unui grup avand limite bine precizate (spre exemplu, o clasa de elevi, un colectiv de munca etc.) sa indice colegii cu care ar dori sa se asocieze in vederea unei actiuni concrete sau in cadrul unei situatii viitoare. Este vorba deci de a pune subiectii in conditii naturale de alegere si nu de un joc platonic asigurandu-se o motivatie reala. Studiul sociometric are o tripla orientare: in primul rand cunoasterea de catre diriginte/psiholog a afinitatilor exprimate de membrii grupului si implicit a relatiilor din cadrul colectivului; in al doilea rand o cunoastere mai buna de catre elevi a propriilor lor pozitii in grup; si in al treilea rand, dar nu cel din urma, imbunatatirea relatiilor si a climatului psihosocial a grupului scolar prin actiuni psihologice specifice.
Asa ar fi, de exemplu, in scoala: aranjarea sau rearanjarea copiilor in banci, organizarea pe grupe de lucrari practice, optiunile in pragul unei excursii sau calatorii (vecini de compartiment), expedierea unei ilustrate sau a unei carti postale (in timpul vacantei, ori aflandu-se in tabara) , alegerea unui responsabil sau a unui delegat, indicarea prietenilor sau a colegilor mai apropiati din clasa, numirea partenerilor preferati in joc etc.
Testul sociometric ca instrument de masurare a atractiilor si repulsiilor ce se manifesta intre indivizii ce compun un grup mic, pana la treizeci de subiecti, este un chestionar simplu, ce contine doua grupe de intrebari:
a) Pentru masurarea atractiilor;
b) Pentru masurarea respingerilor.
Dupa aplicarea testelor se trece la urmatorul pas si anume evaluarea rezultatelor, insa acest aspect comporta mai multe etape:
1 Codificarea numelui subiectilor. Codificarea se va face dupa ce testele respective se amesteca pentru a nu fi intr-o anume ordine, folosindu-se, in acest caz, literele alfabetului. Astfel fiecare subiect va primi un numar de cod, respectiv o litera din alfabet;
2 Se stabileste punctajul pentru fiecare alegere. Acordarea punctajului faciliteaza calcularea scorului si desprinderea unor concluzii necesare. Pentru simplificarea calculelor si facilitarea operatiilor se va proceda astfel: pentru alegerea facuta pe locul I se vor acorda 3 puncte, pentru cea de pe locul II -2 puncte, iar pentru cea din pozitia a III-a 1 punct.
Pentru incurajarea fenomenelor pozitive de grup si crearea unui colectiv puternic, profesorul diriginte trebuie sa cunoasca temeinic viata grupului, relatiile interpersonale, prezenta
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.