Fenomenele de difractie desemneaza, in general, fenomene ondulatorii care se produc la propagarea luminii in medii cu neomogenitati suficient de mici astfel incat legile opticii geometrice nu mai sunt respectate.
Grimaldi (1665) observa prezenta luminii in umbra geometrica obtinuta pe ecranele opace (fig.10.1) si interpreteaza fenomenul ca o dislocatie a fasciculului luminos.
S - sursa punctiforma; (?) suprafata de unda; P-paravan opac;
E- ecran; In partea dreapta a figurii se reprezinta dependenta
I(z) vizibila pe ecran.
Fig. 10.1.
Difractia poate fi definita si ca fenomenul de "ocolire" de catre lumina a obstacolelor atunci cand dimensiunile acestora sunt comparabile cu lungimea de unda a radiatiilor incidente si implica modificarea repartitiei spatiale a intensitatii unei unde datorita obstacolelor (aperturi si/sau paravane opace), modificare ce reprezinta franjele de difractie, fig.10.2.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.