Instituții de drept civil

1. Conditiile (elementele) actului juridic civil

Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele din care

este alcatuit un asemenea act.

Distingem urmatoarele categorii de conditii: conditii de fond

(care privesc continutul actului juridic civil) si de forma (cele care se

refera la exteriorizarea vointei); conditii esentiale (cele cerute pentru

chiar valabilitatea actului) si neesentiale (cele intamplatoare, adica

cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fa ra sa puna in discutie

valabilitatea actului); conditii de validitate (a ca ror nerespectare atrage

nulitatea actului juridic civil) si de eficacitate (a caror nerespectare

atrage inopozabilitatea actului juridic civil); conditii generale (cerute

pentru orice act juridic) si speciale (cerute sau impuse doar pentru

anumite categorii de acte juridice civile).

Conditiile de fond, esentiale ale actului juridic civil sunt:

capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.

A. Capacitatea de a incheia actul juridic

Capacitatea reprezinta o conditie (cerinta) de fond, esentiala si

de validitate, impusa, cu caracter general, pentru orice act. Expresia

capacitatea civila desemneaza capacitatea subiectelor de drept civil.

Ea are ca gen proxim notiunea de ,,capacitate juridica", care inseamna

aptitudinea, generala , de a fi titular de drepturi si obligatii.

,,Capacitatea de a incheia acte civile" consta in aptitudinea

(vocatia) subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si

obligatii civile prin incheierea de acte de drept civil. Principalele

reglementa ri ale capacitatii de a incheia actul juridic civil se ga sesc in

Codul civil (art. 949 C. civ.: ,,Poate contracta orice persoana ce nu este

declarata necapabila de lege"; art. 950 C. civ.: ,,Necapabili de a

contracta sunt: minorii, interzisii, toti cei ca rora legea le-a prohibit

oarecare contracte"; art. 856 C. civ.: ,,Orice persoana este capabila de

a face testament, daca nu este oprita de lege" etc.). Dispozitii privind

capacitatea de a incheia acte juridice se mai ga sesc in Codul familiei,

Decretul nr. 31/1954 si in alte izvoare de drept civil.

Principiul ori regula este capacitatea de a face actul juridic civil

(exceptia fiind incapacitatea). Asadar, exceptia de a incheia acte

juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de exceptie,

dupa cum se stie, sunt de stricta interpretare si aplicare (exceptio est

strictissimae interpretationis). Cu caracter general, acest principiu se

desprinde din prevederea art. 6 alin. 1 din decretul nr. 31/1954:

,,Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in

tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in

conditiile stabilite de lege".

In structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de

folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este acea parte a

capacitatii civile care consta in aptitudinea, generala si abstracta, a

omului de a avea drepturi si obligatii (art. 5 din Decretul nr. 31/1954);

aceste drepturi si obligatii sunt civile, iar nu drepturi si obligatii in

general, ceea ce rezulta din art. 1 si 2 din acelasi act normativ, care

recunoaste persoanei fizice si persoanei juridice drepturile subiective

civile, iar nu orice drepturi. Iar potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954,

,,Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza

odata cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute de la

conceptiune, insa numai daca el se naste viu".

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului

de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si indeplini

obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile (art. 5 din Decretul

nr. 31/1954).

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 si art. 8 din acelasi act

normativ, capacitatea deplina a persoanei fizice de a-si asuma obligatii

savarsind acte juridice (capacitatea de exercitiu) incepe de la data cand

persoana devine majora (adica la implinirea varstei de 18 ani) sau

cand minorul se casatoreste, dobandind astfel capacitatea deplina de

exercitiu. Potrivit art. 11, ,,nu au capacitate de exercitiu: minorul

care nu a implinit varsta de 14 ani; persoana pusa sub interdictie.

Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de

reprezentantii lor legali". In art. 9 se prevede: ,,Minorul care a implinit

varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransa Actele juridice

ale minorului cu capacitate restransa se incheie de catre acesta cu

incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui".

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este aptitudinea

subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile.

Potrivit art. 33 din Decretul nr. 31/1954, aceasta capacitate se

dobandeste de la data inregistrarii sau de la o alta data (dupa

distinctiile preva zute in acest articol).

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea

de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile,

prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Mai trebuie retinut ca, pentru persoana juridica , regula capacitatii de a

face acte juridice civile este subordonata principiului specialitat ii

capacitat ii. In aceasta materie - a capacitatii -, fiind vorba de o

conditie de fond, esentiala si de validitate a oricarui act juridic civil,

sanctiunea nerespectarii incapacitatii nu poate fi decat nulitatea

actului incheiat cu neobservarea regulilor privind capacitatea civila a

persoanelor.

- Pentru persoanele fizice, este de retinut, in ce priveste felul

nulitatii care intervine, ca nulitatea absoluta se aplica in caz de

nerespectare a unei incapacitati speciale (de folosinta), impusa pentru

ocrotirea unui interes public. Per a contrario, in celelalte cazuri de

incapacitati de folosinta (de pilda , nesocotirea dispozitiilor art. 806,

807 si 1308 C. civ.), precum si in ipoteza nerespectarii regulilor

privind capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, fiind vorba de

ocrotirea unui interes preponderent individual, sanctiunea aplicabila

este nulitatea relativa.