Sistemul de conturi

Contul este un procedeu specific metodei contabilitatii care reflecta existenta si miscarea fiecarui element patrimonial ca efect al modificarilor produse de operatiile economice ce au loc intr-o perioada de gestiune.

Spre deosebire de bilant, care prezinta la un moment dat in expresie valorica situatia sintetica a tuturor elementelor de activ si pasiv, contul serveste la evidentierea numai a elementelor concrete modificate de operatia economica care a avut loc.

Acest procedeu este conceput in asa fel incat sa preia existentele de activ si pasiv din bilantul de la inceputul perioadei de gestiune, iar in cursul perioadei de gestiune inregistreaza modificarile in patrimoniu, ca la finele perioadei de gestiune sa-i ofere existentele patrimoniale necesare intocmirii bilantului la sfarsitul perioadei pe baza relatiei matematice :

Existente initiale + Cresteri - Micsorari = Existente finale

Pentru fiecare fel sau grupa de mijloace sau surse se deschide cate un cont distinct in contabilitatea curenta, cu ajutorul caruia se inregistreaza pe baza documentelor primare si in etalon valoric, existentul la inceputul perioadei de gestiune al elementului patrimonial, pentru care s-a deschis contul, a modificarilor acestuia, determinate de operatiunile economice si financiare din timpul perioadei de gestiune, in final determinandu-se si existentul la sfarsitul perioadei de gestiune.

Modificarile determinate de operatiile economice si care sunt evidentiate cu ajutorul conturilor in mod distinct pentru fiecare element patrimonial, nu pot avea loc decat in doua sensuri: cresteri si micsorari. Ca urmare, contul a trebuit sa imbrace o forma ca sa permita inregistrarea separata a celor doua feluri de modificari, pentru a putea cunoaste si explica numarul de modificari, marimea lor, cat, si totalul pe fiecare sens de modificare.

Conceptual, forma care raspunde cel mai bine necesitatilor respective este forma bilaterala, de cantar cu doua talere. Schematic ea poate fi imaginata sub forma literei T.