Mamelele sunt glande cutanate specializate pentru a secreta lapte. La embrion sunt prezente la ambele sexe. La mascul raman rudimentare. La femele evolutia si functionarea lor este strans legata de cea a aparatului genital femelei. Putin schitate la femelele tinere, ele se dezvolta rapid la pubertate, ating volumul maxim la sfarsitul perioadei de gestatie si prezinta activitatea maxima dupa parturitie. Mamelele revin la dimensiunile de repaus la sfarsitul perioadei de lactatie. Asigurand hranirea noului nascut, lactatia completeaza functia de reproductie.
Organogeneza glandei mamare. Aparitia mugurilor mamari la embrion este deosebit de precoce. Glandele mamare au o dezvoltare asemanatoare glandelor sudoripare, pe fata ventrala a corpului de-a lungul a doua linii paramediane simetrice, nivel la care epidermul se ingroasa si formeaza crestele mamare. De-a lungul fiecarei creste mamare apar mugurii epiteliali in numar variat (5 - 7), muguri ce patrund in mezenchimul subiacent in care se ramifica. In dreptul fiecarui mugur epidermul se adanceste si formeaza o depresiune numita ,,foseta mamara", depresiune ce marcheaza initierea procesului de cavitatie a arborelui canalicular al glandei mamare. In acest fel apar ramuri primare, secundare si tertiare care se vor transforma in canale galactofore mari, in acestea deschizandu-se conductele acinilor glandulari; celulele glandulare sunt inconjurate ce celule mioepiteliale. Catre sfarsitul vietii intrauterine sau dupa parturitie, tesutul conjunctiv situat la nivelul depresiunii prolifereaza si determina structurarea mamelonului, in varful caruia se deschid canalele galactofore. Pana la pubertate alveolele mamare sunt in general absente si glanda mamara este reprezentata numai prin canale excretoare ramificate, mai mult sau mai putin ingrosate la extremitatea lor profunda. Initial dezvoltarea glandei mamare este ahormonala, pentru ca dezvoltarea definitiva, printr-o intinsa proliferare a ramificatiilor si a mugurilor ce vor structura canalele si alveolele, sa fie comandata de catre hipofiza si hormonii sexuali. Aceasta dezvoltare definitiva incepe la pubertate si nu este completa decat la sfarsitul primei gestatii.
Dispunerea si numarul mamelelor. Mamelele se dezvolta simetric, fiind organe pare. Numarul perechilor este variabil de la o specie la alta, fiind corelate aproximativ cu numarul de produsi pe care femela ii poate naste dupa fiecare gestatie. Mamelele sunt dispuse paramedian de-o parte si de alta a liniei albe. La catea sunt prezente 4 - 6 perechi de mamele sistematizate in pectorale (doua perechi), abdominale (doua perechi) si inghinale (una - doua perechi). Mameloanele sunt scurte, in varful fiecaruia deschizandu-se 8 - 10 canale papilare. La pisica mamelele sunt dispuse tot pe toata lungimea fetei ventrale a abdomenului, in mod obisnuit fiind prezente 4 perechi de mamele (doua perechi toracale si doua perechi abdominale), mamelele fiind acoperite de peri (cu exceptia mamelonului), in varful fiecarui mamelon deschizandu-se 4 - 6 canale papilare.
Conformatia glandei mamare. Independent de variatiile individuale, intotdeauna importante, mamelele prezinta importante diferente specifice de conformatie. La carnivore (feline si canide), la care corpul este aplatizat dintr-o parte in alta, mamele de pe partea dreapta si cele de pe partea stanga sunt apropiate in plan median si limita dintre ele nu este marcata decat printr-o depresiune mai mult sau mai putin larga si profunda numita silon intermamar (sulcus intermammarius). Corpul mamelelor apare usor comprimat dintr-o parte in alta si fata sa mediala, relativ planiforma, corespunde unui septum conjunctivo-elastic care il separa de corpul mamelei pereche. La carnivore mamelele de pe aceiasi parte apar mai putin individualizate, iar demarcatia dintre acestea nu este indicata decat printr-un usor sant (silon) transversal. Conformatia mamelelor este variabila si corelata cu starea functionala. Astfel, in perioada de lactatie, corpul mamelelor este extrem de voluminos, volumul acestuia putandu-se chiar dubla. Pielea este neteda, intinsa, venele subcutanate evidente si mameloanele mai evidente, alungite si turgescente. In perioada de repaus mameloanele sunt mai mult sau mai putin flasce si scurte, fiind usor infundate in cate o mica depresiune cutanata.
La catea, incepand cu a patra saptamana de gestatie, mamelele vin in contact in plan median datorita intensitatii activitatii glandulare, cele doua randuri de mamele fiind separate printr-un silon (sant) intermamar. Volumul mamelelor creste de la cele pectorale catre cele inghinale. Mamelele inghinale sunt mult mai voluminoase decat celelalte, insa in perioada de involutie se reduc dimensional mai repede si mai mult fata de celelalte mamele. Mameloanele sunt scurte, rotunjite si adapostite intr-o mica depresiune cutanata atunci cand femelele nu sunt in lactatie. Mameloanele devin alungite, cilindroide, cu o lungime de 10 - 12 mm in perioada lactatiei. Tegumentul prezinta fire de par fine si scurte, ai caror foliculi pilosi au glande sebacee reduse si glande sudoripare voluminoase. La extremitatea fiecarui mamelon se observa 8 - 12 orificii papilare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
