Compunerea

Factorii reusitei in formarea deprinderilor de a compune sunt:

o nivelul dezvoltarii fizice (antrenarea continua a simturilor),

o nivelul dezvoltarii intelectuale (deprinderea de a povesti evenimente sau intamplari in ordine logica, de a identifica asemanari - deosebiri),

o dezvoltarea socio - afectiva (relatia individ - grup, acceptarea celorlalti membri ai grupului),

o nivelul dezvoltarii psihologice (placerea jocului).

Invatamantul primar pune bazele unui proces de lunga durata prin care se

formeaza deprinderea de a realiza compuneri. In aceasta etapa de scolaritate, se invata exteriorizarea trebuintelor, intereselor si starilor afective; apoi exprimarea acestora corect din punct de vedere ortografic si de punctuatie. Elevul trebuie sa ia parte constient la actul comunicarii.

Exprimarea corecta, orala si scrisa - obiectiv important al procesului de invatamant in ciclul primar - constituie unul din instrumentele de baza ale muncii intelectuale, fata de care nu poate fi conceputa dezvoltarea intelectuala viitoare a elevilor. Ca si in cazul invatarii celorlalte instrumente ale muncii intelectuale: a cititului, a scrisului, a calcului aritmetic, capacitatea de exprimare se formeaza si se perfectioneaza prin solicitarea efortului intelectual al elevilor.

Compunerile realizeaza pe de o parte o sinteza a ceea ce invata elevii la disciplina Limba si literatura romana, iar pe de alta parte, ele constituie cel mai potrivit prilej de valorificare a experientei de viata a elevilor, de manifestare a imaginatiei si a fanteziei lor creatoare.

Compunerea este o lucrare scrisa in care ideile sunt organizate in functie de un anumit subiect si un anumit scop. Compunerile pot fi de mai multe feluri si anume:

1. compozitii pe baza textelor literare (comentariul literar, caracterizarea unui personaj, analiza literara),

2. compozitii epistolare (biletul, scrisoarea, cu variantele sale),

3. compozitii cu caracter oratoric (alocutiunea, discursul),

4. compozitii cu caracter publicistic (stirea, informatia, anuntul publicitar, articolul, interviul),

5. compuneri libere, creatoare (descrieri, naratiuni, evocari).

O alta clasificare a compunerilor se poate realiza astfel:

1. dupa forma activitatii efectuate, compunerile sunt: orale si scrise,

2. dupa principala efectuarii, exista compuneri colective si individuale,

3. dupa principala sursa care sprijina si stimuleaza elaborarea, se pot elabora

compuneri pe baza unor ilustratii, a unui text cunoscut, bazate pe experienta proprie sau pe imaginatia creatoare a elevilor,

4. dupa natura lor, dupa preponderenta unuia sau altuia dintre modurile de

expunere, sunt narative si descriptive.

Etapele realizarii unei compuneri literare sau stiintifice sunt:

1. Documentarea - stabilirea temei, a scopului, informarea din diverse surse, observatii din realitatea vietii,

2. Intocmirea planului de idei - organizarea ideilor intr-un plan ideatic general (idei principale si secundare),

3. Dezvoltarea ideilor - pentru fiecare idee principala se noteaza in schema ideile secundare, observatiile, argumentele,

4. Redactarea compunerii - urmarind planul realizat anterior, tipul compunerii, partile compunerii: introducerea, cuprinsul si incheierea,

5. Verificarea compunerii - se reciteste compunerea, se corecteaza, se reformuleaza anumite formulari,

6. Analiza compunerii si notarea ei - discutarea compunerii cu elevii, analiza si aprecierea compunerii.