In prima jumatate a secolului XIX, modernitatea, care se dorea a fi, inca de la Renasterea italiana, o vestitoare a viitorului luminos al umanitatii se confrunta cu o ruptura radicala in urma careia se va regasi scindata intr-o ,,modernitate" inteleasa ca etapa istorica a civilizatiei Occidentului - la baza careia putem situa revolutia industriala ce aducea cu sine avintul tehnologic si progresul stiintei, precum si mutatiile socio-economice, apanaje al capitalismului - si un ,,modernism" - circumscris drept un concept estetic.
Conflictul genetic care a stat la baza acestei sciziuni se va perpetua in timp, tensionind in mod consecvent relatiile dintre cele doua modernitati. Contestarea modernitatii istorice de catre orientarea estetica viza in principal spiritul mercantil, pragmatic al modernitatii burgheze care tinde neincetat sa anihileze modelul estetic printr-o practica sustinuta - aproape intotdeauna incununata de succes - de a-l subordona legilor pietei, de a-i transforma creatiile artistice in produse destinate schimbului economic. In replica modernitatea estetica va amenda sistematic ideea de modernitate burgheza, inclinatiile ei de a cuantifica financiar timpul, primatul marfii, orientarea spre un cult al ratiunii etc., actiunile ei neraminind intotdeauna fara rezultat.
Domeniu al artei, de multe ori contestat sub aspectul finalitatii sale estetice, in pofida legaturilor complexe cu artizanatul, arhitectura ramine totusi "cea mai deschisa publicului dintre artele vizuale".
Calinescu, Matei, Cinci fete ale modernitatii, Polirom, 2005
De Micheli, Mario, Avangarda artistica a sec. XX, Meridiane, 1978
Hermant, Andre, Formes utiles
Pacurariu, Dan, Arhitectura contemporana si celelalte arte, Meridiane,1995
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
