Cadru natural Dâmbovița

1.1. Caracteristici fizico - geografice

Relieful, asezat armonios este constituit din munti, unitati de tranzitie de la munte la deal (subcarpati), dealuri si campie. Altitudinea maxima este de 2505 m (Vf. Omu - al cincilea varf ca inaltime din tara), iar cea minima de doar 128,9 m in Campia joasa de divagare (com. Poiana). In ampla curba altimetrica a reliefului predomina campia, care reprezinta 68% din suprafata, zonele colinare reprezentand 23%, iar din zona montana 9%.

Foto: Sfinxul - Muntii Bucegi

Relieful muntos este reprezentat in judetul Dambovita prin masivul Bucegi - Leaota. Morfologic, muntii Bucegi corespund unui sinclinal suspendat, inaltat spre nord (2000-2500 m), coborat spre sud (1300 m) si marginit de abrupturi spre exterior. In ansamblu au aspectul unui platou inalt, situat la aproximativ 2000 m si strapuns in partea sa centrala de Valea Ialomitei, fapt ce le-a dat o forma de potcoava deschisa spre sud. Relieful platoului, etajat pe trei suprafete structural-erozive (1800-2000 m; 1400-1500 m; 1000-1300 m) conserva in partea sa superioara urme ale glaciatiei cuaternare: circuri (obarsiile Ialomitei), morene (pe Valea Ialomitei morena terminala se gaseste la 1760 m), vai glaciare.

Sunt de asemenea caracteristice formele structurale de relief, cum sunt: platouri, polite structurale si forme diferentiale (babe, ciuperci, sfincsi etc.), considerate ca unele dintre cele mai deosebite curiozitati ale naturii din tara noastra. La o altitudine mai coborata apare relieful carstic, evidentiat prin pestera Ialomitei, cheile Tatarului, Zanoagei etc. Foto: Valea Prahovei

Foto: Cheile Dambovicioarei

Latura vestica a Masivului Bucegilor corespunde muntilor Leaotei, alcatuiti din sisturi cristaline dispuse intr-un anticlinal cu forme domoale si altitudini ceva mai joase (2135 m in Vf. Leaota), acoperite de pasuni sub care etajul coniferelor se revarsa larg, impreunandu-se pe versantul sudic si cel vestic, mai devreme decat o cere altitudinea, cu fagul.

Relieful subcarpatic este format dintr-o succesiune latitudinala de sinclinale si anticlinale, distingandu-se doua subunitati:

- Subcarpatii externi care fac trecerea de la campiile piemontane la zona montana;

- Subcarpatii interni care fac trecerea de la subcarpati la munte.

La nord, unde masivului muntos se inalta brusc la 1300-1400 m, rocile dure ale acestora se impun clar in relieful subcarpatic. Apare apoi un culoar depresionar inalt format din depresiunile Laicai pe Dambovita, Runcu pe Ialomicioara, evidentiata mai mult prin extensiunea pajistilor decat prin relief, Pietrosita - Moroieni pe Ialomita. Acest culoar se inchide la sud prin culmi de peste 700 m, alcatuite din gresii si conglomerate. Urmeaza un al doilea sinclinal, restrans, corespunzator depresiunilor Bezdead - Fieni. Incepand cu cuveta Valea Lunga - Pucioasa - Pietrari se trece in zona subcarpatica propriu - zisa, cuprinzand roci in genere mai friabile, cu un relief mai calm si mai putin inalt (500-600 m).

Raport privind starea mediului in judetul Dambovita in anul 2006

Piemontul Candesti, situat la vest de raul Dambovita care face trecerea de la subcarpati la campie, este o unitate ce apare ca o inmanuchere de interfluvii pe directia nord-sud, cu inaltimi de 600 - 200 m. Caracteristic pentru aceasta unitate de relief este prezenta orizonturilor de pietrisuri groase de 3-4 m in sud si peste 15 m in nord.

Campia, situata la poalele dealurilor subcarpatice, apartine Campiei Romane, neomogena prin insusirile fizico- geografice. Se caracterizeaza printr-o panta mica a interfluviilor, slab fragmentate si are ca subdiviziuni:

Campia piemontana are altitudini mai ridicate si se desfasoara in zona de contact dintre Subcarpati si campia propriu-zisa. Incepe cu Pintenul Picior de Munte, insotit de terasele in evantai de pe partea dreapta a Dambovitei si continua cu Campia piemontana joasa a Targovistei. Urmeaza Pintenul Magurii sau Campia piemontana inalta a Cricovului Dulce, intens fragmentata si atacata de eroziune torentiala si de procese gravitationale.

Campia Gavanu-Burdea, ce cuprinde coltul sud-vestic al judetului, trebuie privita sub raport genetic ca o continuare directa a campiilor piemontane inalte din nord, caracterizandu-se prin paralelismul vailor, care creste de la est la vest si de la nord la sud, alaturi de prezenta a numeroase sectoare cu meandre adancite si a teraselor fluviatile pe vaile mai mari. Subsolul este alcatuit din depozite loesoide, continand o bogata panza de apa freatica.

Campia de divagare - joasa si monotona, bine individualizata este o prelungire a campiilor subcolinare; cu vai inalte in propriile aluviuni, albii sterse si meandrate, cursuri parasite si o bogata panza de apa freatica. Se diferentiaza mai multe sectoare Potlogi - Titu - Bilciuresti, cu frecvente mustiri de apa, chiar zone inmlastinite, cu vegetatie hidrofila.

Campia Vlasiei ocupa o portiune redusa in sud-estul judetului. Are un relief foarte plat si fragmentat de vai adanci (Colentina) si altitudini de 65 - 100 m.