Pentru a fi executat, un program are nevoie de o anumita cantitate de memorie. Daca se lucreaza in multiprogramare este necesar ca in memorie sa fie prezente simultan mai multe programe. Fiecare program foloseste zona (zonele) de memorie alocata (alocate) lui, independent de eventuale alte programe active. In general, pe durata executiei unui program, necesarul de memorie variaza.
Partea din sistemul de operare care se ocupa cu administrarea memoriei se numeste gestionarul (administratorul) de memorie (memory manager). Sarcina sa este sa tina minte partile din memorie care sunt folosite si care nu, sa aloce si sa dezaloce memorie proceselor, sa gestioneze swapping-ul intre memoria principala si disc.
In structura sa actuala, memoria unui sistem de calcul apare ca in figura : fig1
Memoria cache contine informatiile cele mai recent utilizate de catre UCP. Ea are o capacitate mica, dar este foarte rapida. La fiecare acces, UCP verifica daca data invocata se afla in memoria cache. Daca da, atunci are loc schimbul intre UCP si ea. Daca nu, atunci data este cautata in nivelele superioare (vezi fig.). Data respectiva este adusa din nivelul in care se afla in memoria cache, dar odata cu ea se aduce un numar de locatii vecine ei astfel incat impreuna sa umple memoria cache. Locatiile vecine sunt aduse pornind de la ideea ca daca la un moment dat se solicita o data dintr-un anumit loc atunci solicitarea din momentul urmator se va face, cu mare probabilitate, la o data din apropierea precedentei (principiul vecinatatii).
Memoria operativa contine instructiunile si datele pentru toate procesele existente in sistem. In momentul in care un proces este terminat si distrus, spatiul de memorie operativa pe care l-a ocupat este eliberat si va fi ocupat de alte procese. Viteza de acces este mare.
Memoria secundara apare la SO care detin mecanisme de memorie virtuala. Aceasta memorie este privita ca o extensie a memoriei operative. Suportul ei principal este discul magnetic. Accesul la aceasta memorie este mult mai lent decat la cea operativa.
Memoria de arhivare este gestionata de utilizator si consta din fisiere, baze de date etc., rezidente pe diferite suporturi magnetice (discuri, benzi etc.).
Memoria cache si memoria operativa formeaza memoria interna. Accesul UCP-ului la acestea se face in mod direct. Pentru ca UCP sa aiba acces la datele din memoria secundara si de arhivare, acestea trebuie mai intai mutate in memoria interna.
GESTIUNEA MEMORIEI FARA MECANISMELE DE
SWAPPING SI MEMORIE VIRTUALA
Vom studia gestionarea memoriei fara swapping si memorie virtuala in cele doua situatii : monoprogramarea si multiprogramarea.
Gestiunea in cazul monoprogramarii
Cel mai simplu model de gestionare a memoriei presupune existenta unui singur proces care utilizeaza toata memoria, model valabil pana prin anii ''60. Utilizatorul incarca programul de pe disc sau banda, program care ruleaza singur pe toata masina. Memoria este impartita intre sistemul de operare si unicul proces utilizator. Fig2
Cand sistemul este organizat astfel, doar un singur proces ruleaza la un moment dat. Utilizatorul scrie o comanda la un terminal, iar sistemul de operare incarca programul cerut de pe disc in memorie si il executa. Cand procesul s-a terminat, sistemul de operare afiseaza prompter-ul si asteapta o noua comanda pentru a lansa un nou proces, suprapunandu-l peste primul.
Gestiunea in cazul multiprogramarii
Organizarea memoriei cu partitii fixe
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
