Jocul - Modalitate de învățare

In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune, de miscare a copilului-o modalitate de a-si consuma energia- sau de a se distra, un mod placut, de a utiliza timpul liber,si nu numai.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului.

Incorporat in activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care invatatorul consolideaza , precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant,el dobandeste functii psihopedagogice semnificative,asigurand participarea activa a elevului lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.

O data cu implinirea varstei de 6ani , in viata copilului incepe procesul de integrare in viata scolara, ca o necesitate obiectiva determinata de cerintele instruirii si dezvoltarii sale multilaterale.De la aceasta varsta, o buna parte din

timp este rezervata scolii, activitatii de invatare,care devine o preocupare majora.In programul zilnic al elevului intervin schimbari impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu diminueaza insa dorinta lui de joc, jocul ramanad o problema majora in prioada copilariei.

Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica simulata.Aceasta actiune valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptive de tip recreativ proprii activitatii umane, in general ,in anumite momente ale evolutiei sale ontogenice, in mod special.

Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare,orientate astfel :

,, -de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;

-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;

-de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect ;

-de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica ;

-de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate,la reflectarea evenimentelor vietii sociale''(Elkonin).

Aceasta metoda dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa. Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.

-dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoasterii interactive ;

-dupa continutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;

-dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte incrucisate ;

-dupa resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari,jocuri pe baza de fise individuale, jocuri pe calculator ;

-dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;

-dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, jocuri de observatie, jocuri de imaginatie,jocuri de atentie, jocuri de memorie, jocuri de gandire, jocuri de limbaj, jocuri de creatie.

Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru cs strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala,etc.

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si a invataturii.

In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie sa fie instructiv, sa le consolideze cunostintele.

Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu intreaga clasa,aduce variatie in procesul de instruire a copiilor, facandu-l mai atractiv.

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive :

-continuturi

-sarcina didactica

-regulile jocului

-actiunea de joc

Prima latura-continuturi-este constituit din cunostintele anterioare ale copiilor insusite in cadrul activitatilor comune cu intrega clasa,cunostinte ce se refera la plante, animale,anotimpuri,reprezentari matematice,istorice,etc.

Cea de a doua componenta a jocului-sarcina didactica-poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, denumire, reconstituire,

comparatie,ghicire. Jocurile didactice pot avea acelasi continut, acestea dobandind un alt caracter, datorita sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat,de fiecare data altele.

A treia latura-regulile jocului-decurge din insasi denumirea ei.

Regulile sunt menite sa arate copiilor cum sa se joace,cum sa rezolve problema respectiva.Totodata regulile indeplinesc o functie reglatoare asupra relatiilor dintre copii.

Ultima latura-actiunea de joc-cuprinde momente de asteptare, surprize, ghicire,intrecere si fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru elevi.

Daca vin in completarea lectiei,jocurile didactice,pot fi grupate dupa obiectivele urmarite si tipul lectiei.